Polisse – Vrei să fii pre-teen cu mine?

Scris de Stefan Joi, 10 Mai 2012 18:02  

Şi francezii îşi au belgienii lor. Păi, cum altfel? Tocmai în oraşul iubirii să nu fie bunicuţi blajini care exagerează cu afecţiunea pentru nepoţelele lor sau ale altora?! Ei, uite, că sunt. Bine merçi.

The Five-Year Engagement – Yeeaaah, gimme five!

Scris de Stefan Vineri, 04 Mai 2012 17:27  

Aţi văzut că se poate? Iată un exemplu de „aşa da” la categoria comedie de dragoste cu năbădăi! Deşi, dacă vi-l povestesc pe scurt, o să-ncepeţi să căscaţi, fiindcă n-are nimic senzaţional sau imprevizibil, deşi e cam lunguţ (dar, altfel cum să încapă 5 ani?!), deşi mai şi cade în păcatul clişeului uneori, Five Year Engagement e atât de bine asamblat, sudat, nituit, şlefuit, încă nu-ţi pare rău după cele două ore şi, zic eu, nici după bani.

Filmele anului 2011 – Recomandări (IV)

Scris de Stefan Luni, 30 Aprilie 2012 17:54  

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2011. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.)

The Raven – …Şi adevăratul Corb glăsui: Nevermore!

Scris de Stefan Vineri, 27 Aprilie 2012 17:28  

Începe prost, şcolăreşte şi cu aerul că îl ia pe Poe la mişto, că face parodie de el. Faza din tavernă, de „caracterizare”, cu Edgar bătându-se pentru o duşcă de rachiu (pardon, coniac, cică), e uşor neghioabă. La fel şi neinspirata prietenie între el şi un raton (foarte simpatic, de altfel), căruia (giiizzz) îi dă să mănânce o inimă de om luată de la morgă. Apoi, cu toate că e evident că serial killeru care terorizează Baltimore e un mare fan al marelui romantic, două treimi din dialoguri sunt citate, parafraze sau fraze care-ţi strecoară „ştiaţi că”-ul – deci, n-au decât o legătură indirectă cu povestea şi nu fac decât să-i dea un aer de obezitate.

John Carter – Curtea marţiană te mănâncă!!!

Scris de Stefan Marţi, 24 Aprilie 2012 18:21  

Dacă ţi-l vinde ca pe un pulp fiction cu reducere în caz că te hotărăşti să iei două bucăţi, John Carter e o achiziţie bună. Ba, mai mult, dacă-l compari cu anumite episoade din Star Wars sau Star Trek, poţi spune că ai dat peste o gemă rară. În schimb, n-ar fi indicat să te uiţi la el cu gândul că vei avea revelaţii cinematografice.

Mirror, Mirror – Albă-ca-Zăpada învaţă alba-neagra!!!

Scris de Stefan Joi, 19 Aprilie 2012 20:51  

Ce sunet a fost ăsta?! Ups, e maxilarul meu de jos căzut pe podea la văzul superbului exemplar de Snow White (Lily Collins), cu privirea-i sfioasă şi zâmbetul dulce-ghiduş! Genul pe care îl adoră piticii de pretutindeni (că e vorba de puştiulici, pitici de grădină sau bărbaţi al căror ideal nu e tocmai femeia din Sex and the City). Noroc că în film se menţionează răspicat că Alba tocmai împlini 18-le necesar (că dacă te iei după Grimm, care îi dăduseră doar 7 anişori, hm…).

Battleship – Le-a dat-o la tot cartieru’ general!

Scris de Stefan Marţi, 17 Aprilie 2012 19:09  

Dacă ar fi scos crap&bullshitu cu gagicăreala şi alte fabule netrebuincioase, ar fi fost un action war movie pe cinste, exact pe targetul de golănaşi care bat mai mult mingea de baschet decât tastele şi se visează în uniforma de US navy.

The Hunger Games – CGI pe săturate, dar cam atât

Scris de Stefan Marţi, 10 Aprilie 2012 19:55  

La o idee de SF nu dintre cele mai psihedelice, creatorii filmului ar fi trebuit să-şi ostenească mai mult psihicu’ pe diferite aspecte (imediat zic despre ce e vorba). Rezultatul: după Avatar, The Hunger Games este încă un model inconsistent, autist şi neconvingător de escapism marca Hollywood.

American Reunion – Plăcinta cu termenul de garanţie expirat

Scris de Stefan Vineri, 06 Aprilie 2012 19:44  

Foarte pragmatici, producătorii lui AR au pus pe foaie necesarul de producţie strict: adicătelea, ce le-ar trebui fanilor lui American Pie 1 ca să se simtă bine? Păi, vedetele din 99. Alea costă, deci tăiem din bugetul pentru scenariu şi regie. Asta înseamnă: lasă-le în seama unora care se mulţumesc şi c-o ciorbă, n-are importanţă ce scot, sex şi glume cu homo să fie.

The Grey – Liam, marşând cu lupii

Scris de Stefan Vineri, 30 Martie 2012 20:00  

Ce ziceam nu de mult că nu-mi mai stric ochii la filme cu Neeson? Păi, retractez, sorry… Că am făcut-o din nou, aşa, de-a naibii ce-i critica în mine, foarte hotărât să mai fiu rău încă o dată (a se vedea cronicile la The A-Team şi Unknown). Ei, dar, stupoare! După ce-am trecut de jumătate de film cu sprânceana ridicată, m-am controlat după răutăţi şi n-am găsit decât puţine şi cam şovăitoare.