Filmele anului 2011 – Recomandări (I)

Scris de Stefan |  Marţi, 24 Ianuarie 2012 20:24 Trimite unui prieten: Trimite pe yahoo messenger: | 

Tweet Revenim cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, de data asta cu producţii din 2011. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.).

1. Attack the Block! – comedie, S.F., horror
(r.: Joe Cornish; cu: John Boyega, Jodie Whittaker, Nick Frost)
Ce poţi să faci cu doar 13 milioane de dolari (care, la Hollywood, ar fi mărunţişul pentru automatul de cafea), când ai o idee bună, ceva vână de povestitor şi un simţ special al umorului şi al ironiei!... Cornish taie nodul gordian care încurcă orice film de gen din ultima vreme: sunt suficiente efecte speciale cât să dea „realist”? Nu, nu ne interesează efectele speciale, spune Cornish. Actually, invadatorii lui sunt nişte blănoşi simpatici cu dinţi fluorescenţi (lol). Dar te sperie măcar un pic? Da, fiindcă arta sperieturii ţine de sugestie, nu de ce hăinuţe pun pe ei alienşii.

Attack este o întâlnire de gradul 3+ între outer space şi orice altceva decât guvernul SUA sau cei mai străluciţi savanţi ai omenirii, făcuţi pe ei de emoţie şi cu întrebări fundamentale licârindu-le în creiere. Reprezentaţii noştri sunt nişte jmecheraşi traficanţi care, ocazional (adică des), mai tâlhăresc câte o nefericită apărută in the wrong side of town.

Well, this is war! Şi, dacă îl mai adăugăm şi pe Nick Frost ca guest star, păi avem one hell of a comedy!

 

 

2. Win Win – comedie, dramă
(r.: Thomas McCarthy; cu: Paul Giamatti, Amy Ryan)
Personajul lui Giamatti e un loser: avocat de doi lei, plin de datorii şi atacuri de panică, antrenor la o echipă de wrestling care rămâne la podea sezon după sezon… Schimbarea vine de unde nu se aşteaptă: reuşeşte să ia în custodie un moşulete senil, dar plin de bani. Adevărata schimbare vine însă de la nepotul acestuia, care îi încurcă planurile.

McCarthy nu cade nicio clipă pradă ispitei burlescului facil, nu împarte taberele în buni şi răi şi nu dă lecţii de morală. În schimb, priveşte cu atenţie şi duioşie micile drame (sub)urbane, crizele diferitelor vârste şi conflictul dintre motivaţiile induse şi cele pur altruiste.

Atenţie! Nu e cazul să urmăriţi trailerul, fiindcă spune toată povestea. Nu e un thriller, ce-i drept, dar pe unii chestia asta s-ar putea să-i oftice.