Ghost Rider 2: Care dai jos de pe net, mânca-ţi-ar Nicky Cage sufletu’?!!

Scris de Stefan |  Luni, 20 Februarie 2012 21:01 Trimite unui prieten: Trimite pe yahoo messenger: | 

Tweet Supărat că prea puţini s-au înduplecat să sară cu banu’ ca să-i vadă isprăvile în 2007, înflăcăratul justiţiar a mai adăugat pe lista fărădelegilor pe care le pedepseşte cu confiscarea sufletului încă una: downloadu’ ilegal de pe net…

Nu-i vrăjeală. O spune răspicat în autoprezentarea de început. Care te ştii cu ceva marfă pe comp, ar fi bine s-o ştergi până nu te miroase scheletu’ ambulant. 

Acum vreun an, fierbea România că vine maestrul Cage, să filmeze Ghost Rider 2. O parte a publicului feminin se va mistui de plăcere auzindu-l pe Nicolas cum îi face complimente, în română, unei asistente medicale (jucată de Sabina Brânduşe). Dar asta e un fleac. Avem chestii mai importante de notat în privinţa asta.

Ca de exemplu, că băieţii care au scris scenariul s-au documentat asiduu şi au introdus la greu culoare locală. Practic, nu le-a scăpat nimic esenţial: avem „Dracula” (ca un fel de unchi de-al nşpelea al lui GR), avem „Nadya” (numele obligatoriei prezenţe feminine, care acilea, ce-i drept, nu e gimnastă, dar e romă) şi „hoţ de buzunare” (ăla micu’ cu mânuţa lui, alias copilul Nadyei). (În paranteză fie spus, când au încercat să-şi amintească pe unde e toată treaba asta, ca să fie siguri că nu greşesc, au scris „Europa de Est”, spre deosebire de Turcia, care a rămas „Turcia”.)

Povestea, aşa cum a înţeles-o eu, e cam aşa… Tăticul la toţi diavolii se preumblă printre noi, în formă umană, şi împarte cu generozitate puteri distructive, care te ştii în nevoie, te ridică, te şterge, îţi dă o ţigară, discutaţi afaceri etc. Numai că are şi el o slăbiciune: năpârleşte şi-i tre un corp nou din când în când. Aşa că o inseminează pe ţigăncuşa de Nadia în schimbul vieţii acesteia şi aşteaptă ca puradelu’ să se facă suficient de mare ca să-l poată poseda. Doar că, nu se ştie clar de ce, un preot (jucat de nimeni altul decât Christopher Lambert) nu e de acord cu chestia asta. Şi-l pune pe un preot beţiv, cu un aer de Blade, să găsească băiatul (preotul, Moreau, fiind un personaj mai memorabil, mai spicy, decât cel al lui Cage). Iar preotul păcătos apelează la Johnny/ Ghost, căruia i-a cam ruginit motorul de inactivitate. 

De remarcat că Nicky arată ceva mai uman ca în GR 1, unde, cu vopseaua aia de păr şi freza aia ridicole, îţi amintea de Gică Petrescu. Dar, ghinion, că aici n-are parte de luv luv, ca în primul, unde se giugiulea cu latinoaica Eva Mendes.

În schimb, a prins aşa de tare la puteri, că-i are la deştu’ mic pe toţi infractorii. Nu-l pui jos cu nimic, frate. Dai cu aruncătorul de grenade, face ţop până mai încolo şi se întoarce pe câmpul de luptă cu cadavre fumegânde mai vioi chiar. Şi, fiindcă înflăcăratu’ n-a auzită de kryptonită, scenariştii s-au gândit să-l deposedeze la un moment dat de spiritul nasty din el: vă spun, n-au rezolvat nimic. Mai bine nu-i stai în cale, e mai înţelept aşa.

Chiar dacă scenariul e cum mă aşteptam (adică, doar un pretext pentru multă urmărire şi bătaie), măcar coloana sonoră e OK şi se îmbină frumos cu imaginea. Ar fi ieşit un clip de heavy metal meseriaş.

Notă: 6 (nota se explică în felul următor: filmul e vizionabil pentru categoria de vârstă 10-14 ani)