Concurs TNR: Ciocatele siriene

Luni, 23 Noiembrie 2009 10:23 Trimite unui prieten: Trimite pe yahoo messenger: | 

Eram cam prin clasa a sasea, pe vremea lu' Ceausescu, si finu' Anton, vedeta familiei, venise intr-o mult trambitata vizita, el lucrand de 5 ani in Siria, si acum isi facea timp si pentru noi, partea saraca a neamului, ca sa se laude cu ce bine ducea el in Siria si ce covrigi aveau caiinii in cozi pe-acolo. Cand a venit ne-a aratat cioacatele lui din piele de crocodil care costasera 1200 de dolari, pe care noi le-am dat din mana in mana inmarmuriti de grozavia cu pielea de pe crocodilul pe care il vazusem doar la Teleenciclopedia si de cei 1200 de dolari din care am fi trait toata casa un an intreg...L-am ospatat pe finu' cu tot ce aveam mai bun, mama a stat numai in bucatarie, iar tata ii tot turna in pahar, si ii canta in struna ca ce meserias e, ce porcarie e in tara...Eu mancasem intre timp 800 de grame de curmale, tot cosuletul pe care finu' mi-l adusese din Siria, si ma tot perindam la baie, cand intr-un final, la plecare cand finu' Anton isi tragea ciocatele in picioare, a racnit innecat de furie, cu o vena pulsandu-i salbatic la baza gatului...Ciocatele, splendoarea siriana din piele de crocodil, ii placusera si caiinelui nostru, care le rosese milimetric virfurile, doar varfurile...”Nasule, ti-l platesc, numai lasa-ma sa-l omor!!” racnea disperat finu' Anton, cu ochii injectati atintiti la potaie. Mama, pierita, tot zicea ca e si el suflet, ca nu stie cand greseste, tata se blocase facand din buze marunt tztztztz..Pe mine m-a apucat tremuratul de mila cainelui, si-am zis pierit...Finule, eu sunt de vina...erau atat de frumoase ca le-am lustruit un pic cu lapte Doina..fi-mi-ar capu'...si cainele d-aia le-a ros...Finu s-a mai calmat intrucatva, s-a uitat cu durere la mine, “este pustiule ca erau frumoase?”...si vanitatea lui a cedat in fata acestei dovezi supreme de apreciere:imi placusera atat de mult ca le dadusem cu crema de drag..a plecat de la noi cu ghetele de doua ori pingelite ale lu' tata, din piele simpla de bou comunist, si nu l-am mai vazut nici in ziua de azi...Si acum, in noptile cu furtuna, visez agitat cateodata ca finu' a plecat de la noi descult indarat in Siria, prin zapada, cu cainele nostru la subrat...

Text trimis de  Naina Popa