O gură întinsă care nu spune o poveste nu primeşte nimic. Stiluri de cerşit.

Scris de Mihai |  Luni, 08 Februarie 2010 06:07 Trimite unui prieten: Trimite pe yahoo messenger: | 

Tweet Ieri am avut o revelaţie, mergeam spre Romană cu 226, flancat de 2 cerşetori, cînd mi-am dat seama că există mai multe stiluri de cerşit. Sînt mai multe curente, mai multe şcoli de cerşit şi nu m-aş mira ca un cercetător pasionat să găsească în Bucureşti descendenţi ai Şcolii ardelene de cerşit, sau adepţi ai stilului de cerşit paşoptist, interbelic, optzecist etc.

1. Stilul Cristoiu. Cei care practică stilul de cerşit Cristoiu pot fi uşor recunoscuţi pentru că au acte la ei, dosare, printuri, poze, au o retorică aparte, o logică a destinului nemilos care i-a împins la cerşit. Nu doar că au acasă o nevastă bolnavă, fără mîini, fără picioare, ba şi moartă pe deasupra, dar are şi parafa medicului specialist pe o foaie cu faţa nevestei. Nu doar că are acasă doi copii retardaţi, dar are şi o casetă înregistrată cu ei cînd spun că 2+2=8. Sînt mai coerenţi decît Vanghelie, curat îmbrăcaţi şi trag după ei o plasă de la Bila sau de la Profi în care ţin „probele” sărăciei.

2. Stilul de divertisment. E practicat de copii în general, dar şi de aşa-zişi „artişti”, de fapt oameni care au găsit, au furat, au primit de ziua lor, un instrument de cîntat vechi, stricat, aproape inutilizabil. Cîntă ceva indescifrabil, cu faţa fără nici o mimică, fără prea mare speranţă că s-ar găsi vreun nebun să le dea vreun ban.
Copii abordează cu mult patos „Ruga pentru părinţi”, a lui Păunescu, cu o voce mai sfîşietoare ca a lui Hruşcă, dar şi piese variate din repertoriul manelar: copii abandonaţi de părinţi, mame bătute, taţi băuţi şi invers... Cîteodat, rar, apare un copil dotat care bagă între două staţii de tramvai vreo 30 de strofe din „Luceafărul”.

3. Stilul Zombi. De obieci e o mamă cu unul sau doi copii. Un sugar reprezintă aur curat. Tatăl, deşi absent, nu e vorbit de rău, ba chiar sînt prea puţine cerşetoarele cu stilul acesta care spun ceva. De obicei tac, au un carton pe care scrie că e greu, că nu au de lucru, şi se plimbă uşor, ca la promenadă, aproape enervant, de la un capăt la altul al autobuzului. Pare o familie desprinsă dintr-un film de groază, zombi care bîntuie lumea celor vii.

4. Stilul punk. Din categoria asta fac parte cei care încearcă – unii cu mult har, cei drept – să-i imite pe oligofreni şi handicapaţi. Se bîlbîie, horcăie, tremură, au un picior „lipsă”, se tîrăsc, au vînătăi, umblă în pijamale, sînt fugiţi de la spital. Cerşetorilor care practică acest stil îţi este imposibil să le dai bani pentru că nu te poţi propia de ei din cauza mirosului pestilenţial. Singura metodă ar fi să arunci cu bani în ei ca în manelari.