Cum arată prima zi de muncă a unui paparazzi român

Scris de Calin |  Joi, 25 Martie 2010 22:00 Trimite unui prieten: Trimite pe yahoo messenger: | 

Tweet

Orice paparazzi, înainte de a deveni suficient de bun pentru a oferi material demn de prima pagină a unui tabloid, surprinde pe aparat doar banalităţi. Adică, să fim serioşi, nu se aşteaptă nimeni ca un paparazzi să fie capabil, încă din prima zi de muncă,  să-l suprindă pe toboşarul de la Holograf în timp ce se pupă cu una în maşină sau pe Mihaela Rădulescu scobindu-se în nas, în timp de părăseşte, dimineaţa, apartamentul lui Dani Oţil.

Sau, nivelul maxim la care a ajuns vreodată un paparazzi român, să fii chemat de Botezatu ca să-l „surprinzi” în timp ce-i suge ţâţa lui Bianca în pădure. Pentru a ajunge la nivelul ăsta ai nevoie de ani de practică.

Prima zi a unui paparazzi român e de regulă extrem de plictisitoare şi neproductivă. În primul rând, din prea multă nerăbdare, se apucă de treabă dimineaţa, la ora la care vedetele noastre încă dorm profund. După câteva ore irosite aiurea, pleacă spre altă locaţie, mai ales că între timp a rămas fără ţigări. Cum n-are imaginaţie deloc, iar ponturi nu are de la cine primi, ajunge la magazinul de mobilă.

Unde, descoperă el cu surprindere, lumea cumpără mobilă. Şi se pune pe pozat, în ideea că din câteva sute de cadre tot o surprinde pe aparat vreo vedetă, actuală sau fostă. Un începător de la CanCan a avut ieri bulan: a suprins-o pe Mădălina Manole în timp ce-şi cumpăra mobilă. Tare băiatul, sigur a fost invidiat de tot departamentul, seara când a ajuns în redacţie. Însă şi mai tare era dacă o surprindea pe Mădălina Manole cântând, însă asta e altă discuţie.

Individul ăsta, care a reuşit „performanţa” să surprindă cumpărându-şi mobilă o cântăreaţă care a încântat generaţia bunicilor noştri, va fi chemat şi a doua zi la muncă doar pentru că pentru un redactor-şef de tabloid nu există eveniment banal. Adică, poţi să-i duci o poză a cerului şi tot îţi va găsi loc în tabloidul de a doua zi, cu un titlu gen „Cerule, ce albastru eşti!”