Bendeac face greşeli elementare

Scris de Dan |  Vineri, 15 Ianuarie 2010 13:29 Trimite unui prieten: Trimite pe yahoo messenger: | 

Într-o seară, pe vremea când încă mă mai puteam delecta cu Antena 3, îl văd pe Bendeac la Gâdea. Era aşa cum îl ştim, cu eşarfă la gât şi scalpul proaspăt ras, sclipitor, de parcă Thomas Edison tocmai îi asamblase capul şi acum se pregătea să intre cu el în istorie. Vorbea despre Honorius Prigoană. La un moment dat, o spune p-aia dreaptă: “Eu am vorbit cu el înainte să intru în emisie şi e un tip mişto”.

Asta cu „e un tip mişto” pare o observaţie apreciativă, dar are nişte nuanţe suplimentare. Cum ar veni, individul nu e chiar atât de rigid pe cât pare, poţi să bei o bere cu el, să vorbeşti despre gagici, e băiat de viaţă.

Nu poţi să spui despre oricine că e un tip mişto, că te faci de ruşine. În primul rând, omul ăla chiar trebuie să fie mişto. Mircea Badea, de exemplu, nu este. Se vaită mereu că  berea are un gust infect, că alcoolul e o prostie. În plus, nici nu-i prea plac femeile, iar când îi plac, probabil că îşi începe replica de agăţat cu “prietene”. ("Prietene, nu mai pot cu ochii tăi. Uite, şi Capatos mi-a trimis acum un sms şi spune că sunt fermecători.") În al doilea rând, omul despre care zici că e mişto trebuie să fie, la prima vedere, mai oficial, mai cu băţu-n cur. Să te miri când afli despre el că fte chelneriţe după ce goleşte câteva butoiaşe de bere fără să vomite sau să uite cum îl cheamă. De exemplu, despre Chuck Norris nu poţi să spui că e un tip mişto. Dacă vrei să zici ceva de bine despre el, trebuie să găseşti complimente din alt registru.

Nu ştiu exact dacă Bendeac a respectat regulile de mai sus, dar observaţia lui mă face să adaug o lege suplimentară. Pur şi simplu, nu te apuci să spui că e un tip mişto despre unul care are coşuri pe faţă.