Infama istorie a romantismului (XXI): Goya, un pictor de groază

Scris de Stefan Luni, 27 Februarie 2012 21:41  

Goya este cunoscut pentru fraza “Somnul raţiunii naşte monştri”. Pictorul a rostit-o când unul dintre modelele feminine i-a apărut la uşă cu burta la gură, făcându-i un scandal monstru că nu vrea să-şi recunoască opera.

Infama istorie a romantismului (XX): Alte poveşti de Andersen

Scris de Stefan Luni, 13 Februarie 2012 17:56  

Hans Christian Andersen prefera hi5, fiind site-ul de socializare cu cele mai multe prinţese, zâne şi crăiese. Cel mai tare îi plăcea de Fata din soc, crezând că e mai cu capul în nori. Până când aceasta a luat-o din copac în copac, în căutarea dragostei din tei. Hans a numit-o „pupăză proastă care se vinde pe 5 lei”, consolându-se cu faptul că măcar rimează.

Infama istorie a romantismului (XIX): Poveşti de Andersen

Scris de Stefan Luni, 23 Ianuarie 2012 19:59  

Toţi copiii ştiu poveştile lui Andersen. Deseori, scriitorul era pus în încurcătură de către vreo fetiţă, care îl întreba de ce răţuşca cea urâtă nu şi-a pus botox ca mami, că poate ar fi luat-o Donald de nevastă. Andersen răspundea: „Probabil că mami a dat peste nişte ouă mai mari şi-şi permite.”

Infama istorie a romantismului (XVIII): H.Chr. Andersen, viaţa dintre poveşti

Scris de Stefan Duminică, 08 Ianuarie 2012 18:30  

Scriitorul danez Hans Christian Andersen (1805-1875) primea deseori scrisori de la copii. Era întrebat dacă e cumva prieten cu Moş Crăciun, deoarece cărţile lui de poveşti apar de obicei sub brad. Dacă da, atunci de ce e supărat Moşu’ pe ei şi le dă de citit în vacanţă?!

Infama istorie a romantismului (XVII): Frankenstein, dragoste şi ură la 220

Scris de Stefan Duminică, 04 Decembrie 2011 18:02  

Frankenstein n-a fost un romantic dintr-o bucată. Din cauză că RENEL tot oprea curentul, creatorul său nu prea vedea ce organe bagă în el. Ca atare, Frankenstein s-a trezit cu tot felul de părţi de animal: câte o splină de la Cei trei purceluşi, sprâncenele de la Fraţii Jderi, iar de la Mama Omida… mai bine nu menţionăm.

 

Infama istorie a romantismului (XVI): Byron, poetul şchiop

Scris de Stefan Luni, 28 Noiembrie 2011 16:59  

Byron şontâcăia de un picior, dar contemporanii susţineau că e un poet mare şi în niciun caz unul de-o şchioapă. Astfel că el a avut parte de femei cu piciorul fin. De preferinţă, nu mai mari de 12 ani, vârstă la care picioarele încep să se îngroaşe.

 

Infama istorie a romantismului (XV): proza lui Poe, lectură recomandată pentru ultimul drum

Scris de Stefan Duminică, 20 Noiembrie 2011 17:45  

Poe a declarat că „moartea unei femei frumoase este fără îndoială cea mai poetică temă din lume”. Asta, ca s-o încurajeze pe nevastă-sa, care o tot lungea cu tuberculoza ei.

Infama istorie a romantismului (XIV): Poe, poezia şi femeia

Scris de Stefan Luni, 07 Noiembrie 2011 16:11  

Principiul de bază al lui Poe era: femeia frumoasă moare. De cele mai multe ori, agonizând pe perioade lungi. Dacă se încăpăţânează să trăiască, o îngropi de vie.

Infama istorie a romantismului (XIII): George Sand, femeia-bărbat bine

Scris de Stefan Duminică, 16 Octombrie 2011 21:43  

Scriitoarea franceză George Sand (1804-1876) este cunoscută pentru faptul că umbla în pantaloni bărbăteşti. Unii bărbaţii erau fericiţi. Nu însă şi consoartele lor.

Infama istorie a romantismului (XII): canibali duşi cu Pluta Meduzei

Scris de Stefan Duminică, 02 Octombrie 2011 14:18  

Titlul tabloului Pluta Meduzei vine de la faptul că, în ciuda mormanelor de cadavre de pe ea, ambarcaţiunea continuă să plutească. Este nepăsătoare la drama umană care are loc, cu toate că e înghesuială. O alta, mai cinstită, s-ar fi dat imediat la fund. Dar, atunci s-ar fi numit Pluta Mădusei şi n-ar mai fi atârnat pe perete la Luvru.