Contraband_movie_PosterPrea ispititor pentru Wahlberg rolul ăsta de uşor victimă care se face că lucrează pentru stăpâni, dar le dă năprasnic peste bot. Aşa că l-a acceptat, chiar dacă scenariul e la mâna a doua, originalul fiind unul islandez (!), iar actorul principal de-acolo fiind chiar regizorul lui Contraband (mulţumiri pentru pont doamnei Mirela Matei).

Ne-am făcut timp şi am văzut producţia din patria aburului. Nu-i rea deloc, cel puţin ca punct de plecare. Fiindcă Hollywood-ul adaugă, pe lângă ceva armătură la structura de rezistenţă, şi nişte ornamente care să-ţi ia ochii.

Chris Faraday (Mark Wahlberg), un Houdini al contrabandei lăsat la vatră, urlă în rărunchii lui după o leapşă adevărată, aşa că se codeşte doar la sanchi când e vorba de un nou transport, ultrapericulos. Oportunitatea vine de la mucosul de cumnăţel, care, la prima rază elicopterească măturând puntea cargoului, aruncă bunătate de marfă peste bord. Fapt ce-l supără nespus pe Tim Briggs, un Giovanni Ribisi suficient de psycho încât să ne bucurăm anticipat de urmări. Ca să apere pielea la familie – alcătuită dintr-o nevastă bună de pus într-un calendar cu milf-e şi doi puştiulici haioşi -, Chris e gata de acţiune. Care se complică frumos, ca la cursa cu obstacole pe ceaţă densă. Buclucurile se înghesuie impresionant pe ultima jumătate de ceas. Nu înseamnă că twist-urile sunt sută-n sută imprevizibile, însă unu-i The Departed, cam greu să mai fabrici aşa piesă pe vremile astea.

Oful nostru principal e că tocmai veriga de bază, cea din zona revelaţiei, se dovedeşte a fi cea slabă. E momentul în care Chris contrabandistul şi contrabanditul îşi dă seama că e lucrat pe la spate cu mult tupeu. Mai riguros vorbind, e vorba de cum apare informaţia: dintr-o total neprofi şi dobitoacă scăpare a unuia dintre parşivi. Contraband nu rezolvă tocmai asta din scenariul iniţial, iar aici e cu atât mai flagrant cu cât restul e aşa de minuţios elaborat. În Reykjavík-Rotterdam, gafa nu era atât de evidentă, fiindcă acolo şi personajele sunt ceva mai umane – deh, europenii…

Wahlberg ca Wahlberg (care şi el se întrece pe sine în nuanţe), dar Ben Foster, după ce ne-a atras atenţia în The Mechanic, chiar ne uimeşte cât de meşter e pe felia lui, nu suficient de mare, din păcate.

Good-but-not-great-movie, Contraband are acţiune de acţiune şi acţiune în acţiune, cu misiuni secundare care nu-s prevăzute la început de joc, chestie care te ţine în scaun… Iar faza cu pânza de 140 de milioane de verzişori a lui Jackson Pollock (preluată din R-R, dar plasată într-un context mult mai palpitant), pânză pe care ăştia o cred o prelată murdară de vopsea, e o sursă de umor şi ironie bunicică. Nu e neapărat şi ultracredibilă (iar în R-R, Pollock trebuia să fie vecin în depozitul de furăciuni nici mai mult, nici mai puţin decât cu Venus a lui Giorgione, ceea ce e cam gogonată). Dar, la un thriller de categoria asta mai merge.

nota_7.5Notă: 7.5 (filmul are şi ceva atmosferă, ca în cazul multor filme de la HW făcute de europeni, dar se putea şi mai bine)

beretnr4bnnrmic.png

Mai repede decât unii chelneri la terasă! Dacă stai în București și-ți comanzi berea noastră TNR, o primești în mai puțin de 2 ore. Iar dacă se întâmplă vreo calamitate și nu-ți ajunge în 2 ore, ai 20 de beri gratis de la noi.

Scris de stefan | Monday, 16.01.2012 19:49 Cronica de film

National Cinematografic