Salt_movie_posterAngelina e agent sovietic. Însă nu poartă chiloţi ruseşti, din ăia care intră-n cizme, ci americăneşti, din cei care intră-n fund. De aia o jenează în timpul operaţiunilor şi, ca atare, ia exemplu la ce-a văzut şi ea pe la alde Britney Spears şi Paris Hilton: şi-i scoate şi îi atârnă pe camera de luat vederi să-ţi facă în ciudă.

 

Vestea proastă: toată treaba n-are nici urmă de fior erotic-pervers (nici chiar dacă eşti vreun puşcăriaş din Siberia obişnuit să se excite la filme staliniste cu Maşa care-şi trage ciorapii de lână). De fapt, filmul reuşeşte performanţa să bifeze cu zero la toate capitolele (sex, umor etc.), cică în favoarea unui thriller de acţiune. Singură, motivaţia Evelynei Salt de a-i rade pe foştii confraţi se bazează pe ceva ce seamănă a sentimente şi peste care treci cu indulgenţă, că doar ai venit la film de acţiune, ce pana ta.

 

Deci... Sex: 0; umor: -1; sentimente: 2, dar să nu vii la toamnă, că n-ai şanse. Ce rămâne? O intrigă de repetenţie şi acţiune de – să zicem – nota 7. Asta dacă îi dai lui Wanted 10, unde Jolie, chiar dacă nu are rol principal, e de zece ori mai bună şi mai şi reuşeşte să te înţepenească în scaun când iese goală dintr-o cadă. Dar nu poţi să-l compari pe Bekmambetov cu... nici nu-i ştiu numele regizorului şi nici nu mă obosesc să-l caut.

 

În rest? Angelina are aceeaşi expresie de ştiu-că-vrei-să-mi-o-tragi-dar-n-o-să-vezi de care ne-am plictisit (mai ales în lipsa altor stimuli), dialogurile sunt parcă alese cu grijă să fie oligofrene (tot ca să nu pună în umbră marea acţiune, probabil), scenariul este de categoria B (glumesc: poate pentru anii ‘60), ilustraţia muzicală uneori e pe lângă (n-am mai văzut de mult aşa perle), iar „ruşii” şi Angelina vorbesc o rusă (de multe ori postsincron!) de care ar râde până şi bolovanii din Utah.

 

Şi, dacă nu aţi aflat încă, în sfârşit Tarkovski a ajuns la americani! Cum?! Nu ştiţi cine e Tarkovski? Să nu mă dezamăgiţi zicându-mi de nu ştiu ce regizor rus mustăcios cu cadre interminabile şi la care plouă când i se pune pata şi i se pune cam tot timpul. Deci? Păi, marele spion sovietic din Salt!

 

Nici nu ştiu dacă gafa e atât de mare pe cât e filmul de prost sau invers. Oricum, să lăsăm să treacă două momente: unul de reculegere şi unul de jenă.

 

După cum se termină, ai deja bănuiala că o să mai apară vreo duzină de Salturi. Noi sperăm totuşi că a fost un Salt fatal, adică ultimul.

 

Scris de stefan | Monday, 09.08.2010 09:50 Cronica de film

National Cinematografic