machete-movie_posterPuşca şi macheta lată, sunt flăcău încă o dată! pare să strige Danny Trejo, care nu mai are mult până la 70 de ani. Grijă mare: dacă dă în senilitate, eliminaţi orice obiect ascuţit din preajma lui. Puşca puteţi să i-o lăsaţi, că n-o prea foloseşte, decât pe post de măciucă, fiindcă zgomotul pe care-l face acoperă ţipetele victimei (şi atunci unde mai e plăcerea?!). 

Acest fioros viejo, a cărui figură şi-ar fi avut locul de onoare în tratatele lui Lombroso, e umilit de o pitzipoancă în păsărica goală, asta fiind doar o iluzie, fiindcă în păsărică pitzipoanca avea telefonul mobil. Şi devine un renegado din poliţia texană, ducând o viaţă de zilier cu venituri suplimentare din cafteli nevinovate.

Pe el pune ochii o Jessica Alba în rol de poliţist de frontieră, care când trece printre imigranţi în loc să primească fluierături admirative şi aprecieri privind jocul de fese, face gol în jurul ei. Nu era de ajuns o bunăciune, mai apare şi Michelle Rodriguez, latina cu probleme de atitudine din Lost, dacă vă amintiţi. Michelle îl minte că e rudă cu Robert Rodriguez, regizorul, şi profită de el prima.

Machete e angajat de un şmecher să omoare un senator cu boală pe imigranţii mexicani (un de Niro bunicel). Şi pică de papagal, fiind o înscenare menită să bage boala-n americani faţă de purtătorii de sombrero. Şi să vezi urmărire, hombre! Numai că şmecherul nu ştie că, cităm, they have just f...cked with the wrong mexican!

Aşa că Machete începe să defrişeze cu obiectul care-i poartă numele prin jungla de gringos ordinari, pretext pentru Rodriguez (care e şi scenarist şi editor de imagine) să-şi pună imaginaţia bolnavă la contribuţie şi să scoată adevărate mici capodopere din scenele de cuţităreală. Toate încununate cu macheta vs. sabie de samurai, adică Trejo vs. Steven Seagal.

Şi ca să vedeţi cât e de pervers Rodriguez, acest Tarantino 2 face filmul după trailerul unui film inexistent inserat la sanchi în al său ultrapostmodernist Planet Terror (2007). Şi cum e cam greu să faci mai întâi trailerul şi pe urmă filmul, Rodriguez a fost nevoit, din păcate, să bage personaje explicative. Or e ştiut că double R face minuni numai pe scenarii simple (Il mariachi, Desperado, Once Upon a Time in Mexico).

Pe viejo al nostru însă nu-l deranjează deloc că au băgat-o şi pe Lindsay Lohan (fata şmecherului care l-a angajat), luând-o la pachet promoţional, 2 in 1, mai precis împreună cu mă-sa şi, după ce le (ne)cinsteşte, le încarcă într-o dubă de morgă. Vorba aia: şi puta şi madre.

Rodriguez n-ar fi fost Rodriguez dacă n-ar fi băgat câte ceva bisericesc: crucificarea fratelui lui Machete, care e, de fapt, părinte şi Lindsay Lohan care se face călugăriţă, visul oricărui fetişist care se respectă. Şi, bineînţeles, jocul cu clişeele, citatele, parafrazele, autoparafrazele, cum e scena preluată din Banderas & Hayek asaltaţi de bedgaişi ale căror umbre se văd prin perdea.

Iar finalul e Jessica Alba pregătindu-se să-l desfete pe cuţitarul nostru oleacă obosit, cu alte cuvinte: happily f..ck ever after!

Nea Costel, drojdier:

“Până şi eu mă trezesc pe 26 mai ca să merg la vot! N-ai nicio scuză dacă stai acasă!”

Scris de stefan | Monday, 20.09.2010 12:11 Cronica de film

National Cinematografic