47 Ronin 3D – Seppuku, da’ nu se pupă

47 Ronin 3D – Seppuku, da’ nu se pupă

Nici regia cu scenariul, nici firele narative între ele, nici coloana sonoră cu secvențele, nici registrele (fantasy, dramă, thriller, action etc.). Dușmănie totală.

Avem următoarea – să nu-i spunem poveste, că ar fi inexact – următoarea înșiruire de acțiuni. Rivalitate între doi șefi de samurai, cel bun și cel rău. Cel rău, cu ajutor de vrajă, îi înscenează celui bun o chestie murdară. Shogunul mai mare peste ei i-o spune verde-n față lu’ ăla bun să-și facă seppuku. Băieții ăstuia, știind ei, deoarece-s ageri nu numa-n mișcări, că a fost vrajă necurată la mijloc, își suflecă mânecile să răzbune moartea lu’ boss.

Se întâmplă următoarele personaje principale. Kai (Keanu Reeves), care ar trebui să fie principal de principal, dar parcă nu-i tot timpu’, e o „corcitură”, cum îi zic, cu dispreț, samuraii, discriminat crunt pe motiv că-i doar pe jumate nipon, și are o obligație față de răposatu’ și tânjește după fiica acestuia, Mika. Kai are un trecut „misterios” și știe multe, dar nu prea-l ajută la nimic. Kira e bad guy-ul (cel mai dezinhibat personaj), ajutat de o vrăjitoare care se vrea ușor perversă, și țintește sus, la tronul Japoniei, deși-i un prăpădit cu CV-ul gol. Ar mai Ôishi (singurul interpretat mai OK), un subșef îndurerat la propriu și la figurat, capul răzbunării și care face din când în când schimb cu Kai la poziția principală.

Primul lucru frustrant e că shogunu’ cel mare rămâne prost (la propriu) tot filmul. N-ai zice că are habar ce trepădușesc derbedeii ăia mici pe la spatele lui, fapt care face ca povestea să nu aibă încheiere. Al doilea ar fi că dialogurile și interpretarea lor (care se vrea lirică, cumva) sunt, cu rare excepții, neispirate, eufemistic vorbind. Nimic nu ridică temperatura a ceea ce ar trebui să fie o dramă zguduitoare, nici măcar la nivelul romance-ului Kai-Mika (cadrele de ascultare cu ea schimonosindu-și mutrița sunt de comedie). Al treilea, modul în care își rezolvă băieții treburile n-are nici încrâncenare, cu atât mai puțin noblețea și onorabilitatea care se cereau. Ce e cel mai și cel mai frustrant e că la fiecare din obiecțiile mele se poate răspunde ba că e fantasy, ba că e dramă, ba că habar n-am care e targetu’ (nu, sincer, nu m-am prins).

Punctele bune ar fi că acțiunea, scenele de luptă și personajele fantastice sunt OK. (Mai ales demonii din peșteră – acolo chiar mi-a plăcut.) Un film OK pentru publicul care n-are alte așteptări.

nota_6.5Notă: 6.5

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult