À bout portant – Fără clişeu, thrilleru-i pustiu!

E limpede ca factura la curent că dacă la început de thriller sau horror apare o gravidă, viitoarea mămică va trece prin nişte încercări suplimentare înaintea celor pe care i le rezervă nemiloasa Natură. Altfel spus: ea apare doar ca să le dea idei răufăcătorilor.

Bun, e vorba de un clişeu (ca şi regula de aur, respectată şi aici, că dacă are loc în metrou o urmărire, urmărirea se va prelungi printre şinele trenului şi, inevitabil, va trece şi trenul, la mustaţă, pe lângă noi). Bine, iertăm, chiar dacă deja ştim în mare ce-o să se întâmple încă din primele cinci minute. Deh, vorba de mai sus, din titlu…

În ordine cronologică, nu e primul lucru care mi-a jignit inteligenţa. Primele două au fost nişte chestii de un amatorism tulburător. Unu: Un accident în tunel. Arabul cu figura tipică de infractor alergat prin respectivul tunel (cu trafic cât să se poată filma) se opreşte şi se întoarce spre urmăritori. Se aprinde o lumină în dreapta şi în secunda următoare zbang! o motocicletă peste măsliniu. Adicătelea, motorul îl aştepta pe el, să-l accidenteze. Ups…

Doi: accidentatul e întubat la spital. Avem muzică de suspans în timp ce un neidentificat, filmat din spate şi apoi din unghi subiectiv, intră pe hol, apoi se uită în rezerva unde se află respectivul. Haha, ca să vezi, alarmă falsă: nu era vreun mizerabil cu gânduri de killăreală, ci un asistent, băiatul bun al filmului (e wannabe asistent, e mai complicat, eh…). De fapt, întubatul chiar va primi vizita unuia dornic să-l debranşeze. Dar NU aşa se compune secvenţa, mes copains! Trebuiau arătaţi amândoi (good and bad guy), în paralel, ca să-i confundăm noi. Dacă ne păcăliţi, păcăliţi-ne corect, zău…

Avem o răsturnare de situaţie pe undeva pe la mijloc. OK. Apoi, în loc să asistăm la un crescendo de probleme, ipoteze, dubii şi paranoia, ni se explică franc în faţă despre ce e vorba: sub ameninţare, un poliţist corupt dă pe faţă who’s responsible for all this mess. Fin du film.

Ca să n-o mai lungim… Printre sute de clişee (poliţişti corupţi care-şi omoară partenerii şi dau vina pe hăituiţi, proba video salvatoare etc. etc.), singura idee mai prospeţică, să zicem aşa, e cu spargerile simultane, ca să se provoace debandadă şi să se distragă atenţia. Şi apoi, cache-cache-ul din secţia de poliţie. Dar partea a doua o trecem la „acţiune”. Apoi, relaţia dintre erou şi nevastă-sa gravidă, din păcate, n-are timp să convingă. Aici, scenaristul/regizorul Fred Cavayé e mult sub Pour elle, care, culmea, pe rotten, e mai prost cotat. Pour elle există şi în varianta americană: The Next Three Days. Sunt curios dacă şi după ABT o să facă yankeii remake.

Concluzia mea: sufocat de clişee şi cu o poveste anemică ce-şi dă duhul exact când trebuia să-şi arate muşchii, À bout portant îşi extrage puţinul suspans din acţiune. Un film pe care îl uiţi a doua zi. 

Notă: 6.5