A Little Chaos –Pierduți în peisaj

A Little Chaos –Pierduți în peisaj

Când vezi titlul și auzi că acțiunea se petrece la curtea lui Ludovic XIV, ai așa o tendință să te aștepți la încrucișări de spade, la o a doua Frondă sau vreo affaire des poisons, măcar în plan secundar. Când colo, filmul se ține codiță doar după personajul lui fictiv (și foarte fain, de altfel), arhitecta peisagistă Sabine de Barra (Kate Winslet), care n-are timp de intrigi, că muncește zi-lumină, cot la cot cu uvrierii, la plantat copăcei, la dat cu săpăliga. Seara o vezi cum își sparge cu acul bășicile din dește – foarte frumos.

Alan Rickman AKA dom’ profesor Plesneală regizează și se regizează în chip de Rege-Soare. Și pune în scenă următoarea poveste în care așază cum vrea el datele istorice, ca să iasă ceva fin. Arhitectul André le Nôtre (în realitate, la data respectivă, pe la un 70 de ani) e presat să termine parcul de la Versailles, că n-are altețile lor pe unde să se plimbe după ce-or să se mute. Și nu orice părculete obosit, regele zice clar: „Heaven shall be here”.

În jurul luiAndré, numa’ trepăduși (și) incompetenți. Așa că scoate la concurs niște posturi și, printre alții, e invitată la interviu și frum’sețea de Sabine, care numai când apare parcă înflorește grădina singură. Sabine are însă altă viziune artistică decât maestrul, care tot insistă ca maniacu’ că tre să fie ordine-n boscheți. André o dă afară în trei minute, ca apoi, să se răzgândească și s-o angajeze. Și cum era și normal, între ei se pune de-o pasiune. Cumințică. Pusă la încercare de la fel de sfioase probleme: nevasta bitchy a lui André (care ea e o lătură, de fapt, dar tot are pretenții) și un mic secret din trecut al Sabinei. Conflict ceva? Târziu și fără mare zbucium. A little chaos? Insesizabil, aș zice.

Deși datele problemei sunt foarte generoase. Avem o prospețime de fată în mijlocul pudratelor (bine c-au făcut-o și pe madame de Montespan mai tânără, dar de marchiza de Maitenon n-au mai avut bani s-o arate, pfff), naturalețe vs artificiu, avem o feministă avant la lettre care-și reclamă statutul de creatoare și de egală-n drepturi, avem așa-zisa ei concepție mai mult sau mai puțin revoluționară în ale peisagisticii, avem task-ul ei, să construiască Bosquet des Rocailles, sala de bal în aer liber a lui Louis, care, știm cu toții, că era mort după dans. Deci provocare maximă…

Când colo, lâncezeală pe toată linia, cu dialoguri scorțoase, uneori amuzante involuntar, cu multe pauze (pe care nu le-am înțeles), cu multă filozofie nesusținută de nimic, cu acțiune aproape inexistentă, cu un backstory stângaci și prost exploatat. It’s not a chaos, it’s a mess.

Dar, în același timp, a lovely one. Așa cum e, cu o sută de mii de cusururi (din care tre să înțelegi de fapt și un buget restrâns, că-i film BBC), A Little Chaos e un filmuleț cu un suflet mare, plin de emoții și melancolii, cu o apropiere față de natură la modul epidermic (parcă simți pământul reavăn printre degete), cu parfum de epocă și, în același timp, cu o sensibilitate contemporană, cu câteva scene supersimpatice, una dintre ele implicându-l pe gay-ul duce de Orléans (Stanley Tucci, cam singurul cu un personaj mai din epocă), cealaltă, cu o întrevedere dintre Sabineși suveran, pe care ea îl confundă cu grădinarul-șef. Plesneală se amuză teribil în pielea lui Louis XIV. Iar Kate e fantastică.

nota_6.5.jpg Notă: 6.5

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult