A Million Ways to Die in the West – Totul e s-o faci memorabil

A Million Ways to Die in the West – Totul e s-o faci memorabil

Cu lucrurile cu care nu se glumește (madam cu coasa, impozitele, hemoroizii etc.) trebuie să glumești original. Seth MacFarlane (co-scenarist, regizor și actor în rolul principal) reușește, în cazul de față, o modestă, dar relevantă, taxonomie a modalităților în care o poți sfârși în Vestul Sălbatic. În general, se moare necumpătat și deloc eroic („Oamenii mor la târg”), ceea ce înseamnă că totuși e de preferat să rămâi în viață. De unde și celebrul cântec „O, Suzana, nu plânge, că nu-s mort…”

Dacă Seth și-a dorit doar să ne facă să râdem de la generic la generic, atunci i-a reușit: nu ne-a omorât, dar nici mult nu mai avea. Creatorul obraznicului Ted (2012) a mobilizat o armată de gaguri, unele mai infailibile decât altele, așteptându-și disciplinate rândul pentru a se manifesta. Poate prea disciplinat, fapt care dă întregului un aer ușor superficial și episodic: sunt destule momente ce par create doar pentru un banc bun. Seth spune bancuri cu o plăcere remarcabilă: „Sunt un oier nepriceput: nu știu să țin oile la un loc. Pe una dintre ele am găsit-o în bordel. Când am dat de ea, făcuse deja, cum necum, 20 de dolari.” (Citat aproximativ.)

MacFarlane joacă rolul lui Albert, genul care nu se potrivește în peisaj de la început, numai că el nici nu ține neapărat. Pacifist (din motive de frică/ lașitate) în Vestul Sălbaaaaatic, are de înfruntat doi inamici care îi pun viața amoroasă (și pe a lui, personală) sub semnul întrebării: Foy, deținătorul unei mustăți mai șmechere decât proprietarul ei, care Foy i-a furat-o pe Louise (Amanda Seyfried) și Clinch (Liam Neeson), cel mai cel pistolar din areal (deși, parcă am fi dorit niște dovezi suplimentare). Clinch este hazbăndu’ foarte dezghețatei Anna (Charlize Theron), care știe pistoalele mai abitir ca Mama Omida tarotu’ și are suficient umor cât să-i înfigă bărbățelului o margaretă în – pardon – fund. Cred că sunt în asentimentul spectatorilor masculini dacă spun că Charlize mergea să fie și mai sexy de atât. (Neeson e OK, dar mult mai bun e Neil Patrick Harris în pielea lui Foy. În schimb, MacFarlane ar trebui să se lase de actorie.)

Personajele ajutătoare ar fi, pe de o parte, Lewis („fratele” Annei), pe de alta, Edward (Giovanni Ribisi) și logodnica sa, Ruth (Sarah Silverman), care nu prea au ce să facă legat de acțiunea principală, dar, în ce-i privește pe ultimii doi, avem o situație drăgălașă (pusă în pagină cu umor duios): ea e prostituată, el, virgin, și nu au voie s-o facă până la căsătorie. Iubire platonică în bordel…

A Million… se vrea un epigon al lui Blazing Saddles (1974), referința la clasicul regizat de Mel Brooks fiind evidentă încă din caracterele literelor din genericul de început. Blazing îi este, bineînțeles, mult superior, din toate punctele de vedere. Ceea ce nu înseamnă că filmul lui MacFarlane nu are potențial și nu merită un râs bun. Așteptăm un sequel memorabil și pilduitor.

Până una alta, deocamdată, la categoria lui, din ce văd pe ecranele noastre, n-are competiție.

nota_7Notă: 7

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult