angry-birds-poster.jpg Probabil, în încercarea de a salva franciza jocului (care, se pare, a rezistat și rezistat), producătorii au scos (cam târzior) acest 3D cam cum e și jocul: stupizel, dar te prinde. Și nu rămâi cu aproape nimic după. Decât poate cel mult cu niște nedumeriri. Wtf a fost referința aia la Shining (doi purceluși gemeni pe-un hol rostesc celebrul „Redrum”)?! (Mbine, să zicem că cea mai de pe la început, la 50 Shades, avea un oarecare sens, foarte foarte indirect.)

Faptul că n-a fost dublat în română n-a descurajat prea mult public minor, așa că aseară tot s-au strâns câțiva puștiulani (inclusiv patru perechi de ochi oblici – că n-am reușit să identific exact originea). Reacțiometrul meu a măsurat cam 6 grade din 10 (dacă maximumul e Puss in Boots, nici el dublat în acel moment, dar cu un public mult mai numeros). Ceea ce e destul de OK pentru peisajul animației actuale.

Nu vă așteptați la originalitate pe partea de intrigă (că pe partea de poveste, e clar, n-ai cum). Avem o insulă de păsări care nu zboară, dar se ouă după noile standarde bio (fără stres, cu pilates pentru gravide, lol). Și, printre ele, un paria, un oaia-neagră-a-comunității-respectabile, păsăroiul sprâncenat Red, cu un very low boiling point, veșnic defensiv-agresiv și mereu având zile proaste, ca Michael Douglas în Falling Down. N-are rude, n-are prieteni și nici nu vrea. Până nu-și dezvăluie latura soft e chiar un tip cool. În urma unui incident, e pedepsit de „tribunal” să urmeze cursuri de... anger management. Deși nu tocmai originală, situația e destul de logică.

Și cum încearcă el să se descurce la cursurile respective, unde face cunoștință cu Chuck (care se mișcă precum Quicksilver) și Bomb (un păsăroi care explodează când i-o zici personal), iată acostează conquistadorii, pardon, purceii verzi, sub comanda vicleanului Leonard. Care e clar că au gânduri necurate. Cum e și logic, Red e gen „ocupați gările, ocupați gările... dar cin’ să m-asculte”. Urmarea e la fel de logică, deși ne-am fi dorit să fie mult mai puțin previzibilă în desfășurare.

Habar n-am ce rol are (dacă are) Mighty Eagle în joc, dar aici e cam în plus. „Legendarul” vultan, singura orătanie capabilă să stea în aer mai mult de câteva secunde, are o scenă la care puștii au râs din toată inima (nu descriu, să nu stric surpriza) și cam atât. Din motiv de spoiler, mă abțin să fac radiografia personajului. După părerea mea, putea să lipsească. Sau să fie mult mai bine construit.

Scenariștii se căznesc – și, uneori, reușesc – să particularizeze păsăretul și porcimea: mai cu un clișeu, mai cu o trăsătură haioasă (uriașul păsăroi Terence mârâie ca ursu’), mai cu drăgălășenie de care am mai văzut, dar de care nu ne săturăm (puișorii naivi și, la o adică, supărați). Dar scopul, până la urmă, e să-ți demonstreze că jocul merită să-ți omoare timpul în continuare. Așa că a doua parte, angry birds sunt satisfăcător de angry („ne tragem din dinozauri!”, zice o vorbă mobilizatoare), iar lupta e înverșunată mai că nu se poate. Pe partea sonoră, suntem delectați cu Sound of da Police, Here I am, like a hurricane, I Will Survive și... Duo des fleurs. Bancurile au și ele ceva vervă, deși parcă la prima inspirație/ asociere de idei, uneori doar de dragul unei poante („simt fluturi în stomac”/ „ai mâncat prea multe omizi”, într-un context care n-are legătură cu romance-ul).

Mai mult pentru fani (care, bănuiesc, sunt mulți).

Notă: 6.5

nota_6.5.jpg


Scris de Stefan | Friday, 13.05.2016 16:38 Cronica de film

National Cinematografic