Anonymous – A fi sau a nu fi: aceasta-i supărarea!

Mult râvnitul titlu de Mister Big Will… În competiţie, peste 70 de candidaţi, din toate cotloanele regatului… Trei favoriţi… Un singur câştigător… And the winner iiiiiis…

…Amantul reginei, da’ ce credeaţi?! Nu vă obişnuirăţi? Tot ăl de ştie sub care cuvertură să se strecoare e mai apreciat. Păi ce, să fi câştigat nişte cărturi cinstiţi, un Francis Bacon, ca de exemplu? Neee…

Pe motivul că pe ză riăl Shakespeare, în toată vieţişoara lui de actoraş, nimeni nu l-a prins cu mânuţele murdare de cerneală, nemuritoarele au fost puse pe cârca lu’ altcineva, în cazul filmului în speţă, pe cea a lui Edward de Vere, al şaptişpelea conte de Oxford, flăcău chipeş, dar cu patima buchei.

Ca orice artist fără măsură, acesta o dă în subversiune, lovind cu (s)wordu’ în instituţie. Care instituţie, e reprezentată de cocoşatu’ de fra-su vitreg, un fel de Patrocle pe lângă Lizuca Întâia a Angliei. Lucrurile sunt mult mai complicate de atât şi trebuie să ai răbdare vreo oră jumate să se descâlcească, că de atâtea incursiuni în trecutul lor, nu mai ştii în ce an te afli şi nici who’s who, că ăia aveau nşpemii de titluri şi nume de oraşe, mai ceva ca maneliştii noştri.

Iniţial, contele se gândeşte că face o mişcare şmecheră punând piesele revoluţionare să le cânte un fiteşcine: dacă îl înhaţă pe derbedeu, io nu-l cunosc, Shakespeare who?!… Doar că ciovârgăul de William are norocul de a ajunge prea popular ca să fie săltat ca ultima puşlama, prosperă abundent şi mai are şi obrăznicia să ceară sponsorizări după sponsorizări, că deh, celebritatea e grea. (A se citi: „şantaj ordinar pe faţă”.) Cu alte cuvinte, contele rămâne şi f… de regină, şi cu piesele, şi mai trebuie să şi plătească for all these. Asta da, tragedie! I-ar fi plăcut şi lui Shakespeare!

Dacă faci abstracţie de câteva „licenţe” istorice (autorizate de principiul că dacă istoria n-are sens, măcar povestea să aibă), filmul e chiar credibil, şi-ţi strecoară nişte fiori pe şira spinării la nişte gânduri… Vorba aia: and if?…

Deci, pentru toţi pasionaţii de istorie şi de teoria conspiraţiei, iată un thriller istoric bunicel, cu ceva dramă de bună calitate şi un joc strălucit (Vanessa Redgrave pe post de Elizabeth I merită mai mult de o nominalizare, cât a obţinut).

Notă: 8 (e destul, având în vedere că îi cred pe cuvânt că Edward de Vere a scris „Romeo şi Julieta”, dar tot n-am înţeles de ce)