Astérix et Obélix: Au service de Sa Majesté – De data asta aţi dat chix!

Pffff… Uitară potaia acasă! Cum e cu putinţă? O fi de la prea multă poţiune magică? Pe neînfricatul (deşi cât un porumbel) Idéfix, căţelul ecologist, care urlă când vede vreun copac doborât mişeleşte… Deci, acum, chiar l-au lăsat la vatră… Tot aşteptam să apară din vreo ascunzătoare, ca în A&O: Mission Cléopâtre. Dar, nu… Câtă cruzime! Sunaţi la Protecţia animalelor!

În schimb îl luară pe Goudurix (în traducerea noastră: Şmecherix), o mâhnire de personaj, îndesat cu mare chin doar ca să facă joncţiunea cu povestea normanzilor care nu cunosc frica şi mor de ciudă din cauza asta. Povestea respectivă (ofertantă, de altfel) e şi ea îngrămădită acolo doar ca să fie şi asta bifată din lista de comics-uri cu cei doi eroi galezi, că cine ştie cât mai trăieşte maestrul Depardieu, iar noi dacă ne mişcăm cu „decât” trei A&O-uri pe deceniu, e zor…

Încurajaţi de povestea iniţială (Astérix chez les Bretons), scenariştii au dat drumul la anacronisme fără număr, de ameţeşti pur şi simplu de atâtea referinţe (la epoca victoriană, la aia modernă etc.) şi trebuie să-ţi acordezi atenţia la fiecare dialog sau scenă în funcţie de epocile reprezentate de personaje, ca să nu-ţi scape detalii. Sigur, deşi facilă şi previzibilă, toată treaba cu gentileţea scorţoasă până la absurd a englezilor, exploatată mai mult sau mai puţin grosier, e haioasă şi te distrezi la poante. Cuplul timid făcut de rotunjorul, prostălan-candid-necioplitul Obélix cu severa guvernantă (virgină, după cum brodează) Miss MacIntosh are ceva prospeţime.

Să-i apropii, în aceeaşi peliculă, pe Deneuve şi Depardieu e un lucru care atinge corzi cinefile sensibile. Dar, când o faci doar pentru un minut două, şi atunci într-o cvasitotală lipsă de inspiraţie (ups, nu-mi vine calamburu’), hm… Catherine, cel puţin, e irosităăăăă, dar ce irosită. În plus, să fim cinstiţi (mai ales noi, bărbaţii): nu era mai bine să bage ceva proaspătură, gen Monica Bellucci, Cleopatra din A&O cel din 2002? Care adaptare e zece clase deasupra ăsteia. Numai şi rolul lui Debouzze (arhitect gata gata să fie dat la crocodili) e antologic, mă umflă râsu’ şi acum când îmi amintesc.

În rest, aventura butoiului cu poţiune magică, deşi frizează clişeul, e OK (sigur, fiindcă e în comics). Dar toată morala cu vine o vreme ca prietenii să se certe doar ca să-şi dea seama că nu e-n lumea asta pretenie ca a lor, iarăşi, un balon de săpun… (Des) Amateurs…

Notă: 6.5 (deşi nu te îndrăgosteşti de vreun personaj, te hăhăi, mai ales dacă ştii franceză binişor)