Caníbal – Indigest

Caníbal – Indigest

Făcut să desfete simțurile connaisseur-ului sofisticat (scuze dacă-i pleonasm), Caníbal bifează, lingușitor, cam tot ce intră în meniul obișnuit al acestuia: cadre cât mai lungi, scene intime/-iste fără legătură cu acțiunea și cât mai epurate de dialog, plus elipse „îndrăznețe”. Toate astea, suprapuse, oximoronic, pe (întotdeauna) șocanta temă a canibalismului, sunt menite să rupă gura târgului „artistic”. Și, ca să vezi, ai chei de „lectură” multiple prin raportare la elemente contigue: doctrina transsubstanțierii, meseria de croitor etc.

Carlos, croitor de modă veche, omoară și mănâncă femei, după toate aparențele, numa’ „bucăți” una și una (ca s-o dea cumva sexual). O româncuță masagioaică se mută în bloc și începe să-i ațină calea: ba că iubitul o bate, ba că hai să-i facă un masaj. Elipsă (= e mâncată). Apare soră-sa, Nina (jucată tot de Olimpia Melinte – o fi ceva simbolic aici, nu m-am prins, sau or fi fost gemene și nu se menționează, din dispreț pentru informațiile „inutile”). Nina își bagă nasul unde nu-i fierbe oala (haha, cum sună), Carlos încearcă să scape de ea și… Exact: se lasă cu un fel de romance. Iar, de aici încolo, povestea și mijloacele nu se mai împacă deloc. Dialogurile banale, chinuite și sincopate de priviri „grăitoare”, sunt exact ceea ce sunt, nimic mai mult. Vraja (elaborată cu trudă și seriozitate) s-a dus, de zici că a fost doar o întâmplare sau o iluzie.

Discuție în timp ce iau masa (ea îl întreabă, în prealabil, de ce nu mănâncă spaghetele gătite de ea): „Carlos, îți plac fetele?// Îmi plac.” Cu toată stima, dar la asta m-a bușit rău râsul.

De prisos să adaug că disprețul pentru suspans ajunge la performanțe nebănuite: tensiunea (născută firesc din firul poveștii) e sufocată oriunde apare. OK, dacă așa le e gustul, dar asta îmi lasă impresia că regula e deasupra inspirației – ca peste tot, de altfel. Faptul că nu ni se explică de unde provine „problema” croitorașului cel canibal – minunat. Dar că nu ni se dă șansa să intrăm în pielea lui, așa „misterios” cum e, asta mi se pare o greșeală. În primul rând, fiindcă personajul e inconsistent. Empatizăm mai degrabă cu Nina – și, dacă scenariștii ar fi fost ceva mai atenți în acest caz -, am fi avut o poveste de dragoste interesantă.

Un film tehnic, cu ceva cadre faine vizual, dar lipsit de viață, pretențios, găunos. Pentru adulatorii unui anumit tip de minimalism.

Notă: 6
nota_6.jpg

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult