Chef – Nerecomandat femeilor însărcinate!

Chef – Nerecomandat femeilor însărcinate!

Pic, pic, pic, uite-așa se auzea aseară în sală: de la salivă, evident. Să turbezi, nu alta, ce bunătăți (culinare, în primul rând) sfârâiau pe ecran mare, în prim plan-uri sadice! Și, ca să-ți facă în ciudă că tu nu știi din astea, ți-o arată pe-o canapea pe Scarlett Johansson foindu-se discret, cu priviri înfometate (în care sens vrei), de parcă se udă la fiecare mișcare a chef-ului, care gătește niște păcătoase de paste. Orgasmul fiind, normal, la prima îmbucătură. Oricum, la cum arată femeile din jurul nu foarte arătosului chef Carl Casper (Favreau), te gândești dacă nu cumva nu ți-ai ales greșit cariera.

În Chef, totul e bine, senin, calm, frumos – zici că-i musical, că și așa e plin de melodii latino, ca să meargă cu atmosfera din bucătărie și cu cea din Miami (pe care-l știm dintotdeauna populat de o rasă superioară din punct de vedere fizic). Sigur, e și conflict, atât doar că nu dai în depresie de la el. First at all, Carl, mare bucătar de-și permite să-l are-you-talking-to-me pe patron (Dustin Hoffman), vrea să fie artist, să experimenteze pe stomacurile noastre chestii – mai ales că se anunță vizita celui mai cel critic culinar (jucat de Oliver Platt). Patronul îi argumentează că tot calea cea cunoscută e mai bună, Carl se lasă convins, dar uite că primește cronică defavorabilă: criticul s-a săturat de aceleași chestii și-l lovește, în primul rând, la desert.

Între timp, Carl, care e divorțat (mister total, având în vedere că e vorba) de Inez (Sofía Vergara), o mamacita parcă scăpată de pe un site pentru adulți, învață de la simpaticul lui puști Percy cum să umble pe twitter. Acolo dă de scârboasa cronică și postează un „bapamătii” criticului, convins că e mesaj privat. Iese scandal, conflictul se amplifică/complică (filmulețe postate pe youtube), apoi Favreau renunță brusc la el (oh, nuuu!), ca să se retragă într-un road movie pe o tonetă cu sandvișuri, alături de Percy și Martin (John Leguizamo). Tot twitter-ul le aduce și faima pozitivă și, în general, e veselie mare. Partea cu toneta livrează delicii – între cei trei e o chimie de zile mari, e emoție, intimitate, haz. Până la urmă, dintr-un film despre un vis/ o menire și obstacolele aferente se transformă într-un family cum-să-fim-iar-împreună.

La final, Favreau își amintește de conflict și-l rezolvă cât ai zice pește – adică, ce mare scofală. Asta, în timp ce lasă, cu aceeași seninătate bine dispusă, „semipreparate” o mare parte din personajele secundare, printre care cel al lui Robert Downey Jr.

Un film mai mult decât frugal pentru cinefili, dar copios pentru cei care vor o distracție și voie bună, ca alternativă la blockbusterele vijelioase și dramele zguduitoare. Și, firește, e în trend, o să placă publicului amator de emisiuni culinare.

nota_7Notă: 7

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult