Closed Circuit (2013) – Cineva, acolo sus, te urmărește

Closed Circuit (2013) – Cineva, acolo sus, te urmărește

Și o face binișor, cât s-o pui de-o paranoia bunicică. Călăuzindu-se după o rețetă clasică, infailibilă, deși nu poți să spui că ai déjà vu-uri chiar la fiecare pas.

Avem doi avocați, Martin Rose (Eric Bana) și Claudia Simmons-Howe (Rebecca Hall), implicați în cel mai cel atac terorist cu bombă din Londra. Sunt pe apărare, deci deja ar trebui să fie atenți când traversează strada. Și nici n-au voie s-o traverseze împreună de mânuță, că așa-i procedura: să nu existe contact între ei. Dar, evident, între cei doi e așa, un feeling și mai încalcă regula. Mai ales când lucrurile se nasolesc. Fiindcă, profesioniști cum sunt, ei descoperă niște chestii foarte în neregulă, care ar putea să arunce în aer (la figurat, de data asta) ditamai instituțiile. Care, ca să vezi, îs puternice.

Filmul e liniștit în desfășurarea secvențelor, dar nu neapărat molcom, fiindcă tensiunea se foiește nervoasă sub fiecare cadru, frumusețea constând tocmai în faptul că e ținută la respect – nici chiar spre final nu țipă în gura mare. Oamenii știu că sugestia e artă, mai ales în thrillerele de gen, astfel că o folosesc cu dibăcie. La asta ajută un montaj inteligent, în care se inserează scurte cadre din afara acțiunii, cadre care întăresc impresia de gravitate a situației sau, pur și simplu, te pun pe pistă falsă. Aici e de menționat și faptul că firul narativ se împarte, până la un punct, între cei doi protagoniști – o notă de complexitate binevenită. Poate aș fi fost un pic mai satisfăcut dacă respectivii ar fi fost ușor mai diferiți în caractere, puncte de vedere și abordări. Iar clasicul moment din hero’s journey al renunțării să fi fost mai bine exploatat. Dar e bine că nu l-au sărit. Scenaristul Steven Knight își știe meseria, a dovedit-o în Hummingbird (ăla unde plânge Statham, da).

Bana și Hall au exact atâta chimie între ei cât cere situația – adică nu cine știe ce. Atenția e canalizată asupra efortului de a încâlci și descâlci firele intrigii. Nu prea e timp de emoție, reverie etc. Cu toate astea, ritmul low și micile inserturi de montaj de care vorbeam îi dă un aer suficient de expresiv cât să nu insulte gusturile mai artsy.

Mai pe scurt: un thriller cinstit despre o lume ticăloasă.

nota_7.5Notă: 7.5

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp, ca să-ți încânți prietenii cu postările noastre și acolo.

Comentarii 0 comentarii

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult