Fading Gigolo – Cea mai veche meserie, lovită-n plin de astenie

Ceea ce se anunța o comedie de situație picantă, dar cu ștaif (dat de prezența veșnic nevroticului W. Allen), e sufocat într-o poveste care se încăpățânează să nu se dezvolte, nici măcar la nivel de schelet. Cu gândul, probabil, că ce farmec iese din chestia asta… Mmmai mult nedumerire și frustrare. (Nu pot să nu zâmbesc malițios în sinea mea, amintindu-mi de John Turturro, aici scenarist și regizor, cum era el scriitor blocat în Barton Fink).

„Story”-ul e cam în felul următor. În criză de bani după ce și-a închis anticariatul, lui Murray (Allen) îi vine ideea să-l facă pe prietenul său – trecuțel și blăzățel – gigolo, iar pe sine însuși codoș. Inițial fiind vorba de un ménage à trois, Fioravante (Turturro), florar și handyman, e chemat de dermatologa lui Murray, dr. Parker (Sharon Stone), la o „degustare”. Ca să vadă dacă într-adevăr merită să-l împartă cu focoasa ei prietenă (aici n-am înțeles dacă și amantă), Selima (Sofía Vergara). Fiindcă Fioravante se descurcă bine, Allen deschide o adevărată afacere, aducându-i tovarășului său nefericite de toate soiurile și vârstele – oricum, cu un aspect mai convingător decât Sharon și Vergara, despre care te întrebi why the f…ck s-ar bucura la ăla. Aici se lucrează pe un registru comic (absurd) nesusținut de aproape nimic din restul filmului.

Lucrurile se „complică” în momentul în care Avigal (Vanessa Paradis) vrea și ea… Văduvă cu șase copii, stalker-ită de un gardian public (Liv Schreiber), Avigal cea ținută în chingile religiei/ tradiției iudaice, aduce cu sine o notă bergmaniană derutantă: doritoare de mângâiere, nehotărâtă și confuză – tipa e faină, luată separat, dar nu și în context. În plus, cum se rezolvă romance-ul Avigal-Fioravante e o glumă scenaristică proastă. Și cam tot scenariul îți lasă impresia că-i o ciornă luată înapoi din coș. Trimiterile la tradiția și înțelepciunea hasidică ar putea să te facă să bănuiești că ai de-a face cu cine știe ce parabolă. Dacă e așa, eu n-am descoperit-o. Așa cum nu sunt foarte sigur despre ce e filmul: dorință și manipularea ei, descoperirea iubirii în mod ironic, iubire imposibilă, singurătate, triunghi amoros? Cam despre toate și despre niciuna.

Sunt, într-adevăr, momente hazlii, dialogurile, mai ales cele care-l implică pe Allen, au ceva savoare, muzica (jazz, tango) e excelentă. Iar Sharon e bună de-un Basic Instinct și acum.

Notă: 6