Faster – instrucţiuni de folosire: daţi-i fast forward!

Faster – instrucţiuni de folosire: daţi-i fast forward!

Faster se apropie foarte mult de idealul celor care nevrând să stea 2 ore la un film, aruncă o privire pe un trailer şi/ sau parcurg pe diagonală un sinopsis de 4-5 rânduri. Next!

După nişte clues m-am prins că Faster nu s-a vrut chiar un fast movie. E numai din cauză că nu suntem suficient de ageri şi de pregătiţi să pricepem subtilităţile acestei producţii.

Deci, în primul rând că filmul e cu no names – ne referim la personaje, bineînţeles. În afară de poliţista care dă fiori elevilor de la filo, nu că ar fi simpăticuţă, ci pentru că o cheamă Cicero, restul sunt: Driver, Cop, Warden, Telemarketer. Eh, aici, trebuia să ni se aprindă un bec şi să facem conexiunea, via „Cicero”: e vorba de o chestie antică, domle, de eroi tragici, al căror nume nu conteşte, că ei oricum nu sunt ei, ei sunt mânaţi de zei = forţe invizibile, drives, ca să le zicem mai pe limba noastră.

The Driver (Dwayne Johnson) nu acţionează nici el de capul lui, că nici nu prea pare să aibă aşa ceva, având în vedere că tărtăcuţa e ceva mai mică decât jumătate din trapezul mai abrupt ca Marele Canion. Ce bine că s-a inventat close up-ul, că dacă îl vedeam pe fioros numa’ în plan american, până treceam de toate formaţiunile geologice cărora unii, prin analogie, le zic „muşchi”, ca să ajung la meclă, se schimba cadru’.

Aşa îţi dai seama că samoanul (după trăsături, aşa pare) are o privire expresivă, foarte univocă, ce spune: „calculez cum să-ţi fac felul mai iute”. De aici o fi şi titlul filmului, deoarece car races de genul celor din film am văzut şi mai dihai, nu suntem impresionaţi.

Abstract, filmul sună cam aşa… One man… One desire… Some kills. Mai concret, Driver mai are un singur dor: să se ţină de promisiune faţă de cei care i-au omorât bro-ul, adică să-i extermine, one by one. Cam eficient după 10 ani de mititica, uriaşul nostru nu stă o clipă locului. Ţintă căutată, ţintă reperată, punct ochit, punct lovit, ţintă jos.

Bineînţeles, chestia e uşor mai complicată. Gagiu’ trezeşte competiţia în Killer, care e personajul-piedică din orice scenariu basic. Îl muşcă de coadă, Driver mârâie, dar îşi vede de vânătoarea lui. E pur şi simplu teleghidat de răzbunare.

Filmul n-are nimic memorabil sau spectaculos, nici măcar jocul de gleznă al lui BB Thornton. Dacă s-a vrut încă un alt postmodernist (more or less minimalist) picture, cu decupat şi lipit clişee, nu-l ţine rama. Dacă a vrut doar să fie o producţie straight, monolitică, în dispreţul detaliului şi al fandoselii, i-a ieşit, e drept. Doar că it’s so f…cking boring.

Când am văzut pe generic „Clint Mansell”, mă bucuram, închipuindu-mi că am garantată o audiţie bună. Aş, de unde?! Dacă auzi ce-i în coloana sonoră, te gândeşti că e doar o coincidenţă de nume cu compozitorul din Pi, Requiem for a Dream, The Fountain, Black Swan etc.

Intenţiile sunt bune, produsul final: dezastru.

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult