Festivalul B-IFF, ziua V

A Girl Walks Home Alone at Night (S.U.A., 2014) 

O vampiriță în chador, dându-se cu skate-ul unui băiețel pe care l-a „sfătuit” să fie cuminte, sau stalker-ind câte o victimă într-un fel sfios de parcă vrea să se împrietenească, apoi ascultând singură muzica anilor ’80 în camera ei de adolescentă? Clar în topul celor mai simpatice din specia ei, la egalitate cu Eli/ Abby din ecranizările după Lasă-mă să intru.

The Girl-și-atât nu are nevoie de un trecut: știm că e destul de pofticioasă (dacă acele cadavre care se tot adună într-o râpă sunt opera ei), că preferă băieții răi – doar să-i guste, fiindcă psiho-sexual nu pare mai dezvoltată ca un copil autist. Asta n-o împiedică să se îndrăgostească de Arash, un golănel cu haine și freză de James Dean. Probabil primul om în viața ei care o face să conștientizeze că-i de sex feminin: îi face cadou o pereche de cercei și îi dă și găuri în lobii urechilor cu ocazia asta. 

În acest prim lung-metraj, după o serie de vreo zece short-uri, scenarista-regizoarea de origine iraniană Ana Lily Amirpour pune la bătaie un arsenal impresionant. Scenariul, un frumos exemplu de stăpânire a elipsei, a dialogului (în farsi!), a elementelor care compun narațiunea dincolo de interacțiunea (non)verbală a personajelor (și să vedeți câte poate spune… o pisică), foarte aerat și cu un twist îndrăzneț (care, practic, schimbă structura și subgenul) în prima treime. În același timp, o poveste entertaining, în special datorită umorului întrețesut în mister, fantastic, dezolare. O, da, să nu uit: ultimul cadru este demențial-bestial-genial. 

Tehnica de filmare (cu multe unghiuri ironice), opțiunea pentru alb-negru (retro și atemporal în același timp), regimul luministic cu spoturi concentrate (cu trimitere la anii de glorie ai Hollywood-ului), dar și efecte care amintesc de „defectele” de focus ale filmelor TV din anii 50-60, senzaționala exploatare a unor decoruri industriale/ suburbane minimaliste (ah, succesiunea aia de arcade…), simțul coregrafiei, referințele la film noir, western, subtile, „cernute”, fără citate care-ți bagă degetele-n ochi, sunt delicii absolute pentru cunoscători. Aceștia pot pune fără ezitare A girl… lângă The Addiction al lui Abel Ferrara, alt film b&w sofisticat cu vampiri. În ce mă privește, îl așez imediat după Bakjwi, care încă rămâne pe primul loc în ordinea preferințelor mele.  

Am sărit două filme din competiția B-IFF, Autoportretul unei fete cuminți (România, 2015) și Kebab i horoskop (Polonia, 2014), pe care promit să le văd cu terță ocazie și eventual să-mi dau cu părerea, dar, din ce-am văzut, A Girl Walks Home Alone at Night mi se pare de departe cel mai bun. 

Notă: 9 

Hyena (Marea Britanie, 2014) 

Două vorbe, un tras pe nas (iar polițiștii de la antidrog trag cel mai abitir)… În ciuda exceselor la toate capitolele care fac un film să ia cerculeț cu +18 în colțul ecranului TV, Hyena, ultima proiecție din competiția B-IFF, e un thriller care mizează și pe ceva creier. În primul rând, prin străduința de a rearanja niște clișee (că fără ele se pare că nu se poate): polițiști corupți, șefi bulangii (posibil corupți), traficanți albanezi (cum altfel decât) odioși, victime feminine. Alb-negru, bun-rău sunt redistribuite suficient cât să avem un aer de prospețime într-un gen exploatat la extrem. 

Michael este șeful năbădăioșilor și principalul om de legătură dintre mafie și poliție. Joacă dublu, într-un echilibru precar, rupt în momentul în care niște albanezi lipsiți de simțul compromisului îl hăcuiesc cu macheta pe traficantul Jim, deținătorul unor informații importante pentru Michael. De aici, lucrurile scapă urât de sub control. 

Fază tare: vine un traficant cu obligații la gașca veselă și le zice că are un pont. Polițiștii îi dau și vreo două scatoalce, să-l facă să vorbească mai repede. Dezamăgire maximă când aud ce are ăsta să le zică: „iarbă”. Adică, de ce s-ar deranja pentru atâta lucru… Ca să vedeți la ce nivel de ticăloșie se situează poliția. 

Totul (până la lumina de neon) țipă a violență, a ferocitate. Dacă la asta mai adaugi tensiune de shooter game, o răsturnare de situație, și ceva umor, ai un thriller bunuț. 

Notă: 6.5