Filmele anului 2011 – Recomandări (IV)

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2011. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.)

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2011. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.)

Albert Nobbs
(regia: Rodrigo García, cu: Glenn Close, Mia Wasikowska)
Probabil, unul dintre cele mai bine clădite şi, în acelaşi timp, mai subtile personaje din ultimii ani, jucat de Glenn Close într-un mare fel (o fi rolul vieţii ei? cred că da). În detrimentul acţiunii şi al vreunei poveşti fulminante, o să spună unii. Da, nu există nimic de aventură senzaţională, dar cu toate astea, filmul te ţine cu sufletul la gură.

Albert Nobbs e majordom de 20 de ani şi-şi face meseria impecabil. Nimeni nu bănuieşte că distinsul şi timidul bărbat e, de fapt, femeie. Şi-ar pierde slujba, iar modestul, dar arzătorul, ei vis de a-şi deschide o afacere cu tutun s-ar spulbera. Dar cum ar fi un bărbat respectabil fără o soţie în casă? Sugestia pe care cineva i-o face, de a se „însura” cu o domnişoară care să păstreze secretul, o împinge spre Helen (Mia Wasikowska), cu care începe un romance ultraplatonic.

Personajul lui Glenn se încăpăţânează să se situeze deasupra valorizării pozitiv-negativ, iar viziunea lui despre viaţă – naivă, dar şi prudentă, cu o înţelepciune practică, pe alocuri meschină, dar cu răbufniri altruiste – este pur şi simplu o bijuterie.

The Sunset Limited
(regia: Tommy Lee Jones; cu: Tommy Lee Jones, Samuel L.Jackson)
Da, ca şi mulţi dintre voi, nici eu nu dorm nopţile aşteptând Men in Black 3, dar, până apare, vă propun un Tommy Lee mai puţin angrenat în salvarea planetei, cât în salvarea propriului său suflet: The Sunset Limited.

Subiectul, în aparenţă, e dezarmant de simplu: un bărbat de culoare (Black) îl salvează pe White, un profesor, care vroia să se arunce în faţa trenului. Apoi, în camera de hotel unde locuieşte Black, cei doi au o discuţie despre credinţă: unul crede, altul, nu. Pe măsură ce dialogul înaintează, îţi dai seama că e posibil ca lucrurile să fie mai complicate: nu ştii dacă Black nu e cumva un înger păzitor, nu ştii dacă White chiar a fost salvat de la moarte.

Un film simbolist deloc greoi, deloc patetic, deloc tezist sau moralizator, impregnat cu umor fin şi cu o senzaţie de mister. Iar, din interacţiunea celor doi grei ai cinema-ului, se degajă o căldură umană autentică.