Filmele anului 2011 – Recomandări (VI) – Adrien Brody x2

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2011. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.)

Detachment (dramă)
(r.: Tony Kaye; cu Adrien Brody, Christina Hendricks)

Henry Barthes (Brody) e profesorul suplinitor rătăcitor: merge din şcoală în şcoală şi, unde e lipsă temporară de dascăli, se instalează şi el – nu mai mult de câteva săptămâni. Un concept minunat: băiatu’ împrăştie înţelepciune fină (că nu degeaba îl cheamă Barthes) pe unde poposeşte, dar nu se ataşează de niciun loc şi de nimeni.
Dar… Dacă n-ar exista un „dar”, n-ar fi film: tipul ajunge să se implice emoţional faţă de o profă, o elevă şi o prostituată minoră. Sună a „profu’ norocos” dacă vă gândiţi la prostii, dar să nu… Cel puţin, relaţia cu micuţa rătăcită pe căile dezastrului e de o sensibilitate de te rupe – nu e nimic macho în toată treaba.

Un film complex, care te pune pe gânduri – atât cât să nu-ţi tai venele, iar pentru cei vizitaţi mai des de angoase existenţiale – un film homeopatic.

Cuvinte-cheie: dramă, pedagogie, charismă, poezie, meditativ, copii-problemă, depresie, iubire, salvare

Wrecked (dramă, mystery)
(r.: Michael Greenspan; cu: Adrien Brody, Caroline Dhavernas)

Adrien Brody pe post de victimă?! Wtf! Orice cinefil ştie că nu există deliciu mai mare de atât (amintiţi-vă Pianistul sau The Jacket). Adrien e eroul-victimă perfect, aşa cum Clint Eastwood e pistolarul singuratic.

Man (Brody), spre-amiaza vieţii ajuns, se pomeni într-o pădure deasă (vorba lui Dante), doar că e cu maşina făcută armonică şi nu chiar cu toate membrele funcţionale. Habar n-are cine e şi ce l-a adus aici, dar în curând află că ar fi cazul să supravieţuiască. Lucrurile se complică atunci când în jur încep să foşnească duşmăneli mai mult sau mai puţin ascunse şi, treptat,îşi mai dă seama că trecutul lui nu-i tocmai bun de pus într-un album de familie.

Un film destul de alert pentru subiectul abordat şi un one man show excepţional. Deşi story-ul, de la un moment dat încolo, ar putea să dezamăgească, fiindcă alunecă-n psihologic – motiv pentru care (prea) mulţi critici s-au inflamat, merită văzut oricum.

Cuvinte-cheie: mister, paranoia, supravieţuire