Filmele anului 2011 – Recomandări (VII)

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2011. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.)

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2011. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.)

The Guard (comedie poliţistă)
(r.: John Michael McDonagh; cu: Brendan Gleeson, Don Cheadle)

Nimeni nu era mai nimerit decât Gleeson (pe care, sper, l-aţi văzut în In Bruges) în acest rol, foarte complex şi greu de făcut convingător: un poliţist de ţară uşor nătărău, dar fără s-o dea în garcisme, rasist („Sunt irlandez, rasismul e parte din cultura mea.”), dar bun la suflet, care bea şi o arde pe jocuri video în timpul programului, iar, o dată pe lună, se înţoleşte ca un boier şi se destrăbălează cu escorte. Oare tocmai am schiţat portretul unuia dintre cei mai meseriaşi poliţişti de pe ecrane din ultima vreme? Eu cred că da.

Sergentul Boyle îşi duce viaţa liniştit în orăşelul lui irlandez, scotocind cadavrele din accidente după bani şi droguri, când, o crimă nasty face vâlvă şi îi aduce din oficiu un partener… negru. În poveste mai sunt implicaţi traficanţi de droguri care l-au citit pe Nietzsche şi o proaspătă văduvă de poliţist.

Umor mucalit, cu ecouri din Tarantino şi o poveste pe alocuri plină de duioşie.

Love (SF, dramă, mister)
(r.: William Eubank; cu: Gunner Wright)

Din categoria SF-uri liniştite şi problematizante, Love e o reuşită poveste despre singurătate şi nostalgia contactului uman.

În timpul războiului civil american, cpt Lee Brigs e trimis să investigheze un obiect misterios. 175 de ani mai târziu, în 2039, astronautul Lee Miller ajunge pe Staţia Spaţială Internaţională (care fusese părăsită) pentru a-i verifica acesteia starea de funcţionare. Contactul cu Pământul se întrerupe, şi el rămâne absolut izolat, fără posibilitatea de a se întoarce. După ce descoperă jurnalul lui Brigs, lucrurile încep să se lege într-un mod misterios. În acelaşi timp, Miller devine un fel de Robinson Crusoe claustrofobic, care îşi explorează propriul psihic.

Deşi, poate un pic cam lung şi poate că scenariul ar fi trebuit să fie ceva mai clar în privinţa legăturii peste timp a celor doi, înţelegem că scenaristul şi regizorul William Eubank şi-a dorit mai degrabă un SF minimalist, de stare, în care acţiunea e mai puţin importantă. Cu toate astea, concluzia finală nu e deloc previzibilă. Ceea ce iar e un plus.