Filmele anului 2012 – Recomandări (I)

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2012. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.)

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2012. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.)

Beasts of the Southern Wild (dramă, fantastic)
(r.: Benh Zeitlin; cu: Quvenzhané Wallis, Dwight Henry)

Având în vedere că (încă) nu rulează la noi pe marile ecrane (şi e posibil să nici nu ajungă aici), l-am introdus în lista recomandărilor, chiar dacă e ultranominalizat, iar zvonurile despre Wunderkind-ul Quvenzhané Wallis, actriţa de 9 ani care i-a (ne-a) lăsat pe toţi mască, au trecut de mult graniţele presei de specialitate.

Conştient fiind că (aşa cum e cazul marilor filme), un sinopsis e mai degrabă un deserviciu, am să încerc totuşi o introducere în temă. E vorba aici de o comunitate ruptă de restul lumii şi ameninţată în permanenţă de ape, ai cărei membri, câţi au mai rămas, refuză orice ajutor şi opun rezistenţă evacuării. Totul văzut prin ochii lui Hushpuppy (Quvenzhané), o fetiţă de 6 ani, părăsită de mamă şi cu un tată bolnav incurabil care lipseşte zile în şir de acasă. În timp ce deprinde tehnici de supravieţuire, copila îşi construieşte o viziune asupra lumii care te face să zâmbeşti, dar şi să-ţi pui probleme la modul cel mai serios. O viziune în care teoria selecţiei naturale se împleteşte cu animismul şi fantasticul. Nu este o evadare din realitate, ci construirea unei mitologii care o explică şi o susţine.

Oamenii sunt atât de speciali în semisălbăticia lor (tatăl lui Hushpuppy trage cu puşca în furtună ca s-o facă să plece), dar, în acelaşi timp, atât de vii, încât de multe ori uiţi că e vorba de ficţiune. Deşi povestea e previzibilă la nivel macro, clişeele lipsesc cu desăvârşire.

O poveste extraordinar de proaspătă, despre libertate, demnitate şi iubire, o dramă la care ţi se umezesc ochii, dar care, în acelaşi timp, reuşeşte să-ţi transmită un mesaj pozitiv, senin.

Belîi tigr (Belyy tigr/ White Tiger) (dramă, război, fantastic)
(r.: Karen Şahnazarov; cu: Aleksei Vertkov)

Un film straniu ca un vis. Dar, atâta vreme cât eşti în visul respectiv, logica lui te prinde şi o urmezi fascinat.

Sunt ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial. Armata germană se retrage înfrântă. Dar… de nicăieri apare un enigmatic tanc alb, care face ravagii printre tancurile ruseşti fără să păţească el însuşi nimic. Informaţiile care circulă despre el îl învăluie într-o aură supranaturală, iar ruşilor (atei) nu le convine deloc asta. În acest moment apare personajul principal, Naidionov („cel găsit”, aproximativ), un tanchist care a fost ars aproape în întregime în urma unui atac surpriză din partea tancului fantomă, dar care îşi revine în mod miraculos. Între el şi the dead tank walking începe o luptă atât psihologică, cât şi reală.

Un film realist la nivel de acţiune, cu deschideri filozofico-mistice, un thriller slow paced, care evită spectaculosul, dar reuşeşte să te ţină în scaun.