Filmele anului 2012 – Recomandări (VI)

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2012. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.).

Continuăm cu recomandările de filme mai puţin cunoscute, dar care merită văzute, din 2012. Criteriile după care au fost selecţionate ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveştii/ scenariului, imaginaţia/ inventivitatea, deschiderea spre reflecţie, calitatea cinematografică (regia, montajul, jocul actorilor etc.).

Ernest et Célestine (animație, comedie, dramă)

Iată că desenul animat poate să te cucerească și prin altceva decât gaguri mai mult sau mai puțin forțate și umor gros. De obicei, producțiile fără acest tip de umor – adresate mai mult vârstelor fragede – sunt evitate, pe bună dreptate, ca fiind plictisitoare. Nu e cazul lui E&C, a cărui poveste, fără a ieși din granițele imaginarului celor mici, comportă și alte niveluri de abordare. 

Célestine, un șoricel fetiță foarte curios, și Ernest, un urs blazat și veșnic înfometat, fac parte din două lumi diferite, între care e o permanentă animozitate, alimentată de „propaganda” din ambele părți. La suprafață trăiesc urșii, deloc de groază, mai degrabă niște burghezi obtuzi și ghiftuiți, iar sub pământ sunt șoarecii, care meșteresc neîntrerupt, fapt pentru care au nevoie în permanență de dinți noi. Célestine și colegii ei sunt trimiși la suprafață să colecteze dinți de lapte pe care ursuleții naivi îi pun sub pernă, dar nu înainte de a li se împuia capul despre cât de răi sunt părinții acestora. Cu toate astea, șoricuța și Ernest vor lega o trainică prietenie.

Transpus în desenul ca de ilustrație de povești, scenariul mult iubitului scriitor Daniel Pennac strălucește de vervă, ironie și inocență regăsită. De văzut cu toată familia. Credeți-mă, e o adevărată sărbătoare.

Okami kodomo no ame to yuki (Wolf Children) (animație, fantastic, dramă)
(r.: Mamoru Hosoda)

Mamoru Hosoda nu face parte din celebrul Studio Ghibli, dar ar merita cu vârf și îndesat. Modul în care face ca fiecare element din cadru să participe la/ să exprime starea sufletească a personajelor e absolut remarcabil.

Ferindu-se de senzaționalul exploatat mult prea des în filmele cu vampiri și/ sau vârcolaci, Okami… mizează pe trăire, punând în fața acțiunii emoția. Povestea unei fete îndrăgostite de un vârcolac, ajunsă mamă a doi adorabili copii-vârcolaci pe care e obligată să-i crească singură și, bineînțeles, la fereală de ochii lumii, poate să-i dezamăgească pe cei care așteaptă un thriller cu răsturnări de situație cât încape. Dar compensația vine din altă parte: conflictul este mai puțin unul exterior, cât unul la nivel spiritual și sufletesc. Cei doi copii trebuie să aleagă între cele două identități: e o poveste a devenirii. Discretă, minimalistă, cu un ritm lent, meditativ, dar și cu tușe de umor ingenuu, e, în același timp o dramă cu un puternic impact emoțional. Pregătiți-vă să dați apă la șoricei.