Filmele anului 2013 – Recomandări (I)

Continuăm cu recomandările de filme mai puțin cunoscute, dar care merită văzute, din 2013. Criteriile de selecție ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveștii/ a scenariului, imaginația/ inventivitatea, deschiderea spre reflecție, calitatea cinematografică (regie, montaj, jocul actorilor etc.)

Snowpiercer (S.F., dramă, acțiune, thriller)
(regie, scenariu: Bong Joon-ho; cu: Chris Evans, Song Kang-ho, Tilda Swinton, John Hurt, Vlad Ivanov etc.)

După patru ani de la atât de distinctul și fascinantul Madeo, cu Snowpiercer, Bong Joon-ho revine pe marile ecrane însoțit de o echipă internațională, dar și cu o puternică amprentă hollywoodiană, sesizabilă cel puțin în narațiune – în tropii și twist-ul principal. Acum, că l-am pârât (pe unul dintre preferații mei), să zicem și de bine.   

În 2014 s-a lansat în atmosferă CW7, o chestie care s-a dorit a fi soluția pentru încălzirea globală. Temperatura a scăzut într-adevăr… doar că muuult sub zero și pentru totdeauna. Singurii supraviețuitori, îmbarcați într-un tren care nu se oprește niciodată (if it stops, we die), sunt împărțiți pe clase sociale, cei săraci fiind într-o stare – cum altfel decât – mizerabilă și cu dorință permanentă de răzvrătire (if we control the Engine, we control the world). Curtis (Chris Evans), asistat de mentorul său, Gilliam (Joh Hurt), vrea 1. dreptate pentru ai săi, 2. să ajungă la locomotivă (miraculoasa The Engine). Drumul „spre vârf” e presărat de dezvăluiri tulburătoare. Și măceluri crude (e pleonasm? nu-i nimic, merge aici), în bună tradiție extrem asiatică. La ele participă și stimatul nostru Vlad Ivanov, cam tăcut de data asta, dar foarte elocvent, în rest. (Și, într-un rol delicios de scârbos, Tilda Swinton.)

Joon-ho ne obligă, cu terificul său rafinament într-ale sugestiei și suspansului, să participăm la incertitudinile, spaimele și superstițiile „plebei”, ținută în ignoranță 17 ani. La final, rămânem cu o lecție despre ce înseamnă umanitatea.

Ceva care-i va face să zâmbească pe fani: Kang-ho Song și Ah-sung Ko sunt din nou tată și fiică, precum în Gwoemul (The Host, 2006).

How I Live Now (dramă, acțiune, S.F.)
(r.: Kevin MacDonald; cu Saoirse Ronan, Tom Holland etc.)

Saoirse Ronan (al cărei nume, am aflat de curând, se pronunță aproximativ „Sirșa Ronin”) joacă rolul unei adolescente americance venite să-și petreacă vacanța într-un sătuc englezesc, un loc în care supraeul ei, alcătuit din comandamente gen „fă mai multe exerciții”, „nu mânca făinoase”, „aranjează-ți părul să-ți pună în evidență fața”, va avea de suferit. O dată, fiindcă viața la țară se va dovedi mai plăcută decât părea, și doi, fiindcă se îndrăgostește de un „țărănoi”. Totul însă se întrerupe brutal când satul e ocupat de trupe militare, iar ei sunt despărțiți și închiși în tabere de sinistrați.

Un film nu foarte apreciat de critică, dar care mie mi-a plăcut din mai multe motive. În primul rând, pentru modul în care este pusă în scenă drama paradisului pierdut, a copilăriei-adolescenței fericite transformate într-un coșmar și, în al doilea, povestea de dragoste ce încearcă să supraviețuiască unei chestii prea mari pentru ea: al treilea război mondial. Deși scenariul suferă, pe alocuri, de platitudini și timpi morți, sensibilitatea regizorală și performanțele actoricești scot filmul la liman.