Filmele anului 2013 – Recomandări (IV)

Continuăm cu recomandările de filme mai puțin cunoscute, dar care merită văzute, din 2013. Criteriile de selecție ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveștii/ a scenariului, imaginația/ inventivitatea, deschiderea spre reflecție, calitatea cinematografică (regie, montaj, jocul actorilor etc.)

Continuăm cu recomandările de filme mai puțin cunoscute, dar care merită văzute, din 2013. Criteriile de selecție ar fi: gradul de entertainment, originalitatea poveștii/ a scenariului, imaginația/ inventivitatea, deschiderea spre reflecție, calitatea cinematografică (regie, montaj, jocul actorilor etc.)

The Immigrant (dramă, romance)
(r.: James Gray; cu Marion Cotillard, Joacquin Phoenix, Jeremy Renner)

În trupa de cabaret a lui Bruno Weiss, Ewa primește rolul de Lady Liberty – o expresie (ironică) nu numai a situației paradoxale a unora dintre imigranți (sub „hainele” libertății se ascund constrângeri uneori înjositoare), dar și a ambiguității raportării de ură-iubire, dispreț-adorație pe care dubiosul patron o are față de serafica, fanatic religioasa fată.

În 1921, la câțiva ani după ce părinții le-au fost uciși în război, tânăra poloneză împreună cu sora ei, ajung în Ellis Island, un fel de purgatoriu, unde se decide dacă vor păși pe „Tărâmul făgăduințelor” sau vor fi trimise înapoi. Fiindcă sora este bolnavă de TBC, iar adresa unchiului lor din America pare a fi inexistentă, amândouă sunt amenințate cu deportarea. Aici intervine Bruno (Joacquin Phoenix), care o ia pe Ewa la el în trupă, promițându-i s-o ajute și pe soră, rămasă în carantină. Între ei se naște o relație pendulând între extreme și în care rolurile nu sunt niciodată fixate, în care haosul pândește la tot pasul: Ewa este pentru Bruno ceva la îndemână și, în același timp, de neatins. În momentul în care apare Orlando (Jeremy Renner), vărul lui Bruno, lucrurile scapă total de sub control.

Un film de factură clasică, filmat sub îndrumarea marelui Darius Kondji (regizor de imagine în câteva filme ale lui Jeunet și la Se7en), al cărui plot previzibil pe alocuri este contracarat de complexitatea și intensitatea trăirilor, în ale cărui tenebre singurul lucru luminos este zâmbetul timid și cald al Ewei (Marion Cotillard). La astea se adaugă un final și un ultim cadru de un dramatism demn de marile capodopere ale genului.

Cold Eyes (Gam-si-ja-deul) (thriller polițist)
(r.: Ui-seok Jo)

Fiindcă primul film prezentat e mai mult pentru doamne, le propun domnilor o producție coreeană care dă pe dinafară de suspans.

Montajul alert (cu acțiuni în paralel) te ține în priză încă de la început: o spargere de bancă și o urmărire despre care nu știi ce să crezi (fiindcă nu au/ nu par a avea nicio legătură). Cum s-ar spune: manipularea spectatorului pe față. Realizatorii își știu meseria. Și, chiar dacă, la un moment dat, firul principal indică o direcție (prea) clară, sunt atâtea (micro)răsturnări de situație, că nici nu știi cum trec aproape două ore.

Orașul e înțesat de camere de supraveghere, ceea ce nu face treaba foarte ușoară brigăzii de urmărire, mai ales că are de-a face cu un geniu al spargerilor (care mai e și un asasin-cu-sânge-rece). Proaspăt adoptată de echipă, simpatica Ha Yoon-jo, posesoarea unei atenții distributive și a unei memorii a detaliilor care rivalizează cu ale lui Sherlock, face tot posibilul să fie la înălțimea așteptărilor colegilor.

Un joc de-a v-ați ascunselea care se transformă în de-a șoarele și pisica. Pentru fanii thriller-elor cu ochi migdalați, cu siguranță, un must see.