furious7.jpg Fetele au Cinderella, băieții, Furious 7.

Un titlu inspirat, din două motive: oricine va face imediat legătura cu celălalt termen, în timp ce adjectivul „iute”, deși mai mult decât justificat, e surclasat de „furios”, fiindcă mai rar încrâncenare ca în acest moment al francizei. La care se adaugă o salutară tușă de sumbru, venită din partea unui regizor, James Wan, exersat pe horror-uri.

La finalul lui Fast &Furious 6, apărut la spartul târgului (și la propriu), Statham promite răzbunare totală pe Dominic & familia, lăsându-ne să ne perpelim, dar acum am putea spune că a meritat așteptarea. Transporteru’ e mai în formă și mai determinat ca niciodată, deși gurile rele (ăla de la TNR, de ex.) spun că povestea nu-l teleghidează cum s-ar cuveni. Cam puțin pentru unul care se laudă că „n-are reguli”. Cum apare, se lasă cu tamponări, ciururi și demolări, nu stă la discuții mai mult de trei vorbe (și alea din dicționarul Bun-Rău), de zici că-i Terminator, frate. Atâta pagubă se face în juru-i că parcă ne uităm la Independence Day 2. Sau la un meci între transformerși.

Prea multă vânzoleală, ar spune „realiștii”, doar pentru un frate (Shaw, din F&F 6) băgat în spital. Dar ce contează? Actually, raportate la cultura și viziunea F&F, premisele sunt mult mai adecvate decât „save-the-world”: avem război între „familii”, adică „santiment”. Statham se răzbună, Dominic se apără/răzbună. Luptă pe roți. Punct. Restul e mărunțiș.

Din acest mărunțiș face parte soft-ul „Ochiul lui Dumnezeu”, ceva mai redutabil decât „ochiul ANAF-ului” sau chiar decât „ochiul soacrei”: orice are o cameră video și e legat la net devine spion fără să știe și dezvăluie date vizuale dimprejur, în timp ce un computer analizează și recompune figuri, astfel că oricine poate fi prins in no time. Hacker-ul care l-a creat este o ea, Ramsey, posesoarea unui fund oprește-trafic, și, normal, răpită de teroriști. Aici intervine Mr. Nobody (Kurt Russell), care le propune eroilor noștri un târg: îmi aduceți softul și, cu ajutorul lui, îl găsiți pe bestia de Deckard Shaw (Statham), care între timp v-a mai omorât un om. Evident, nu-i așa simplu, iar urmăritorii devin urmăriți și invers.

Într-un stil de filmare și de montaj cu multe elemente fresh, poate chiar inovatoare, avem scrâșnet de roți și din dinți, curse-infernale de-ți tremură popcornu’ în mână, turnire cinstite și full contact din cel mai maxim, gagicuțe observate nerușinat și, nu în ultimul rând, după principiul precum pe pământ, așa și în cer, avem multă acțiune în aer – fiarele pe patru roți sfidează gravitatea, dezvoltând un spectacol la limită cu S.F.-ul. Uiți să respiri. F&F și-a mai adăugat un „f”: „fabulos”.

„Realismul” mai este „amenințat” și din perspectiva dialogului: line-uri de comics, limbaj din sfera biblică/ supranaturală („păcatele (Londrei ne urmăresc)”, „You just earned yourself a dance with the Devil”, „umbre”, „fantome” etc.) În general, F 7 atinge aici niște praguri dincolo de care riscă să modifice însuși core-ul seriei. 

În timp ce Dwayne Johnson stă mai mult pe tușă (revenind însă, la un moment dat, într-o fază eroică subțesută cu umor), Vin Diesel are probabil cel mai bun, mai cu testosteron, mai cu bași, Dominic din ce știu. Povestea galantă dintre acesta și Leticia e la fel de stupidă ca și până acum, dar nu contează, în schimb, legătura cu Brian suplinește adecvat. Iar la final avem un subtil, bărbătesc, rămas bun față de Paul Walker. Inserturi din alte episoade, discuțiile despre prietenie/ familie pregătesc momentul astfel încât să nu fie nici patetic, dar să rămână emoționant – ceea ce-i greu.

Notă: 8 

 nota_8.jpg


Scris de Stefan | Wednesday, 01.04.2015 16:09 Cronica de film

National Cinematografic