Godzilla – Godzilla vs. Răbdarea noastră

Godzilla – Godzilla vs. Răbdarea noastră

Acum, pe bune, ăsta-i personaj de horror?! Deci, pe mine mă face să râd această șopârlă punkistă amatoare de bere (da, da, știu că-i mai degrabă un stegozaur, dar ăla tot o reptilă umflată și caraghioasă îi). Mă duce cu gândul la Rex, complexatul, nevricosul dinozaur din Toy Story. Și dacă e lăsăm miștoul la o parte, tre să fii foarte japonez în suflet ca să respecți așa ceva, ca și pe luptătorii de sumo. Godzy, generator de cutremure, tsunamiuri, fără să-i pese de mormolocii locuitori în zgârie-nori, nici bun, nici rău și deloc comunicativ: măcar de ne-ar mânca de plictiseală, de răzbunare sau de curiozitate, dar, neah, că el bagă la ghiozdan doar radiații nucleare. În fine, să acceptăm convenția.

Ca și cum ăștia de au făcut filmul s-au gândit și ei la același lucru, au scos la suprafață bestia cu chip de monstru mezozoic exact cât să te întrebi de ce au mai pus-o și în titlu. Sau, de ce n-au fost cinstiți și n-au zis filmului Godzilla vs. Something? Păi, normal, că ar fi sunat a film de categoria B și nu s-ar fi justificat puhoiul de bani, de aia… Și s-ar fi stricat jalnica surpriză…

Se întâmplă cam așa. În ’99, în Filipine și Japonia, au loc fenomene seismice care-l pun pe gânduri pe cercetătorul Joe Brody. Aflat la Janjira, acesta își trimite nevasta la uzină, să verifice ceva. Asta e prinsă în radiații, decedează în fața îndureraților ochi ai lui Joe, care nu-și va ierta până la moarte decizia. (De ce era nevoie de Juliette Binoche pentru un rol de trei minute și-un sfert?) Zona e îngrădită pe motiv că-s radiații, iar Joe se ține departe de ea 15 ani. (De ce i-a luat atât?) Revine acolo după niște dischete, e arestat, e chemat fii-su, Ford (Aaron Taylor-Johnson). Joe îi ține o teorie a conspirației din care nu înțelegi nimic și se întorc amândoi în Zonă (nu, nu cu drezina, dacă înțelegeți ce vreau să spun). Iar arestare. De data asta, jivina responsabilă cu impulsurile seismice zice că a venit momentu’ să le demonstreze tuturor că Joe a avut dreptate în felul lui. (Spoiler: Nu, nu e vorba de Godzilla, deși a trecut deja juma de oră.)

Urmează o alergătură colo-colo cu ceva efecte speciale (bunuțe), devastări de locuri dragi omenirii, gen Las Vegas (că niște sătuce de pescari n-ar fi dat bine) și binecunoscutul clișeu al familiei destrămate de urgie și cu tendință de reîntregire. Elizabeth Olsen scoate tot ce poate din aproape inutilul personaj mamă-soție, în timp ce talentatul Aaron pare total depășit de rolul de carton primit.

Scenariul (din care n-am cum să dezvălui mai mult), atât de chinuit, confuz, cu răsturnări de situație penibile, dialoguri neispirate, se încheie cu un WTF anticlimax care n-ar satisface nici gusturile unui puști obișnuit cu happy ends gen Nickelodeon.

Regizorul Gareth Edwards a făcut în 2010 un SF superb, Monsters. Pentru Godzilla a avut un buget de 200 (două sute) de ori mai mare. Trist, nu? Și mai trist e că se anunță un Godzilla 2 (nici nu era nevoie să verific).

nota_55 Notă: 5.5

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult