Hit and Run – Fugi înainte să înceapă!

Asta, dacă ai avut deja nefericita inspiraţie să cumperi bilet… Dă-i încolo de bani, nervii contează!

Ipoteza mea principală era că filmul face reclamă mascată la un soft de detectat parteneri gay. În film îi spune „Pouncer”. Nu l-am găsit pe google, dar probabil că de abia urmeze să se lanseze. Ce m-a determinat să mă uit după „orientarea” producţiei e nu numai faptul că zăboveşte pe glume mai degrabă homo decât homofobe şi că tipa cu care e combinată personajul principal îl convinge pe acesta să nu mai folosească vocabula „fag” – sunt multe alte clue-uri asupra cărora nu insist. Şi, dacă nu l-am găsit pe „Pouncer”, în schimb am dat pe google de informaţii legate de relaţia lui Dax Shepard (aici, co-regizor, scenarist şi actor) cu un tip. Dude! Chiar nu era cazul să te ascunzi în spatele a ceea ce crezi tu că ar fi o comedie de acţiune, zău…

Adică, chiar şi atunci când tipul articulează (de n ori, uite aşa, poate ne păcăleşte) „you have nice buns” în urma lui Kristen Bell, chestia n-are deloc virilitatea obişnuitei obiectificări a femeii pe care şi-o permite orice nesimţit de mascul încă din şcoala generală. Dar partea cu adevărat tristă e că, făcut sau nu pentru o anumită comunitate, filmul este halucinant de prost.

Pus din proprie iniţiativă la volanul scenariului, Dax Shepard dă peste toate semnele de circulaţie şi, odată intrat pe partea necarosabilă, accidentează mortal bunul simţ al spectatorului care are măcar 20 de filme vizionate în stare de trezie.

În primul rând că filmul pune în scenă pe puţin 5-7 personaje total în plus, dintre ele de departe cel mai enervant fiind Randy, poliţistul încurcă-lume nevrotic care pare exhumat dintr-o comedie de categoria Ţ din anii 60. Apoi, nu numai că personajul principal are mai puţine c…ie decât iubita lui (şi, nu, nu e simpatic), nu numai că pelicula nu reuşeşte să dezvolte un fir roşu în toată povestea, dar cel mai grav e că orice urmă de suspans e ucisă cu sălbăticie din faşă.

Yul Perrkins, după ce şi-a dat în gât tovarăşii de spart bănci, e băgat sub protecţia martorilor. (Nu prea se înţelege de ce derbedeii sunt în libertate după 13 bănci jefuite, dar în fine…) Marea surpriză (neplăcută) e că ştie tot cartierul. Iar modul în care vecinul său gelos îi află adevărata identitate ar face ca cel mai slab episod din Ben 10 să ţi se pară genial. Şi aş putea umple 11 pagini de A4 cu tot ce m-a rănit în simţu-mi cinefil…

Filmul încearcă să ne convingă că fostul şofer al spărgătorilor, acum sub o altă identitate, lasă deoparte orice precauţie şi îşi riscă propria-i siguranţă şi pe cea a iubitei doar pentru a o ajuta pe aceasta în cariera proaspăt începută. Ei, uite că e şi ceva de râs în toată treaba asta…

P.S. La ce s-o fi referind titlul? Dau o bere pentru orice răspuns pertinent.

Notă: 5 (am umflat nota doar pentru că Shepard a depus ceva efort în triplul său rol de co-regizor, scenarist şi actor în rolul principal)