Home (2015) – Jennifer Lopez e mama lu’ Rihanna

Home (2015) – Jennifer Lopez e mama lu’ Rihanna

Cam ăsta ar fi cel mai interesant lucru: Rihanna e Tip, o fetiță (!) care s-a rătăcit de mă-sa, Lucy (J Lo), în urma unei invazii extraterestre. Mie mi se mai pare destul de evident că e o producție făcută pentru barbadosiană, eventual să-i promoveze vreun album.

Povestea, ciudățică și încurcățică, e cam așa: boovii, o rasă de E.T. foarte lașă și foarte colorată, fug din calea gorgilor și ajung pe Pământ, unde, cu o seninătate extraterestră, îi mută pe oameni în Australia (pe toți, da), recompensându-i cu dulciuri, ca să se lăfăie ei pe restul planetei. Cu ocazia descoperirii acestui nou „cămin”, Oh, boovul care-nu-i-ca-ceilalți (adică e sociabil, prietenos) invită prin e-mail toată galaxia la un party. Evident, e o gafă care trebuie reparată înainte ca mesajul să ajungă la gorgi. Oh e vânat de ai lui și, în timp ce fuge, dă peste Gratuity Tip Tucci (bine, sunt două lucruri interesante: cel menționat în titlu și numele fetei). Oh îi promite lui Tip c-o ajută s-o găsească pe maică-sa și cei doi fac o echipă „cu năbădăi” în care-și strecoară coada și pisica Pig. Povestea va comporta la final o răsturnare de situație, dacă nu foarte previzibilă, oricum, fără să se tragă consecințele de rigoare.

Defectul major al scenariului e că Oh cel mov descoperă ceea ce deja știa, într-un fel sau altul: valorile familiei, ale prieteniei. În sufletul lui nu se dă nicio luptă între (pre)concepții vechi și noi. O altă problemă e neverosimilul în cazul pământenilor: nu se vorbește despre niciun dispozitiv de spălat pe creier, dar ei (re)acționează ca și cum au primit servicii complete în privința asta. Nici la capitolul originalitate (în ciuda, repet, a poveștii încâlcite) nu stăm bine: (să-i zicem) villain-ul principal, Captain Smek (Steve Martin) seamănă supărător de tare cu King Julien (Madagascar), asta fiind singura lui „calitate”, că în rest nu prea face nimic. Microacțiunile care se vor haioase (Oh se spală pe dinți cu peria de wc etc.), acolo unde imaginația scenariștilor e cea mai nestingherită, nu sunt nici ele din cale afară de originale: dezacordurile gramaticale făcute de boovi abia îți smulg un zâmbet, gadget-urile sunt lipsite de personalitate, ideea cu inversarea gravitației, cam inutilă. Nu avem nici personaje secundare memorabile (pisica Pig e o simpatică, firește, dar nu-s toate pisicile?). Iar la toate astea mai adăugăm și ditamai inadvertența: ca să ajungă mesajul la gorgi e nevoie de juma de oră, dar ei apar (că e musai să apară) la noi… în cinci minute.

Notă: 5.5

nota_55.jpg

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult