Hot Tub Time Machine – de pe vremea când Michael Jackson era negru

Hot Tub Time Machine – de pe vremea când Michael Jackson era negru

La filmul ăsta îmi place în primul rând finalul. Adică, nu pentru că se termină filmul, ci cum se termină. Normal că nu vi-l spun. În al doilea rând, pentru că m-am surprins râzând la câte o fază. Ceea ce înseamnă că movie-ul şi-a atins scopul, right? E drept, trebuie să ai o vârstă sau să ştii cum era în anii ’80 ca să savurezi connaisseur-istic toată treaba şi, evident, să nu te aştepţi la o capodoperă a genului comic.

 

Trei băieţi, repetenţi 24 de ani la materia „viaţă”, şi un novice care le calcă pe urme au ghinionul (sau şansa, depinde cum priveşti) să se întoarcă în timp, fix cu 24 de ani în urmă. Nu ne deranjează că accidentul cu jacuzzi-ul buclucaş e uşor suprarealist, nici vorbăraia despre găuri negre şi despre cum ar fi arătat sfârşitul lumii dacă Terminator i-ar fi tras-o lu’ Sarah Connor înaintea soţului ei legitim. În definitiv, de ce n-ar exista o maşină a timpului neconvenţională, fără manete, butoane roşii şi hublouri, nu? Un jacuzzi, de exemplu.

 

De ce nu mă deranjează? Fiindcă personajele sunt meseriaşe. Păi, cum să nu te buşească râsul când vezi un ursuleţ de negrotei în jurul de 40, pufos şi bleg, cu un job description unde e prevăzută sarcina de a umbla în funduri de câini constipaţi şi care mai e şi complexat de penisul unui virtual amant al nevesti-sii? Sau un John Cusack proaspăt abandonat de plasma din sufragerie în favoarea iubitei lui. Sau nepotul lui Cusack, un geek-virgin-incert-sexual, care şi-a uploadat viaţa într-un joc de computer, unde e un nesemnificativ puşcăriaş anonim? Ca să nu mai vorbim de cel mai neisprăvit dintre toţi, a cărui culme ‘telectuală se situează pe la 16-17 ani, dar care are cel mai mult de câştigat din toată povestea.

 

Şi… cea mai tare provocare! Să te întorci în timp nu în epoca lui Platon şi Aristotel sau pe vremea Inchiziţiei, ci în anii când Michael Jackson era încă negru! Te ţine?

 

Cei care au acum peste 30 de ani ştiu de ce… Walkman-uri pentru care ţi-ai fi tăiat o mână, muzică cu personalitate, gagici făcute permanent, cu iegări aduşi de la iugoslavi, în culori care-ţi luau vederea, mulaţi pe forme care n-aveau preţurile prohibitive de acum. Dacă în anii ’70 se făcea sex că aşa trebuie, în anii ’80 se făcea de plăcere, înainte să devină o marfă după ’90. Pe asta se bazează filmul nostru.

 

Film pentru nostalgici, clar… Şi pentru curioşii retro. Dacă nu-ţi place, just beat it, vorba lui Michael.

 

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp, ca să-ți încânți prietenii cu postările noastre și acolo.

Citește mai mult despre: calatorie in timp cronica de film retro

Comentarii 0 comentarii

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult