Identity Thief – Cardito ergo sum

Cine eşti eu să mă ia el de tine? Cam aşa sună morala la filmul ăsta, deşi, după o oră şi ceva de râs, numai la morală nu te gândeşti. Şi, culmea, după ce ţi-ai umplut spiritul cu o porţie măricică de umor onctuos garnisit cu neruşinări suculente, parcă nu prea mai contează că aproape cam tot ce stă în picioare din poveste e cuplul Bateman-McCarthy. Care, ce-i drept, conţine o chimie de invidiat.

Fireşte, în primul rând, datorită ei. Simpatica fostă gilmoriţă umple cadrul la propriu şi la figurat, transformând restul distribuţiei într-un decor spălăcit, reţinându-l însă pe Bateman ca satelit orbitând în jurul ei. Nu ştiu dacă makerii au avut asta în intenţie, dar, până la urmă, Diana (Melissa) e cea care ajunge protagonistul aventurii, iar simpatia şi empatia noastră tot spre ea se îndreaptă.

Pe scurt… Părinţii lui Sandy Patterson (Bateman) au avut revoluţionara idee de a-i pune acestuia un nume, cum zice el (dar exagerează), „unisex”. O versată falsificatoare de cărţi de identitate şi de credit (să vezi cum le ţine, pe sârmă, ca pe rufe) „împrumută” de la respectivu’ datele personale ca să-i dea iama în conturi (prin care oricum cam fluieră vântul). Cum, pe un buletin mai încap doi, dar doi şi jumătate e deja cam mult, şi fiindcă rotofeia se scapă la bănuţi ca soldatul în permisie la gagici, nu trece mult timp şi păgubaşul „se sesizează” şi începe s-o caute, să-i taie nişte facturi. De fapt, în înţelepciunea lui, Sandy-cel-cu-nume-de-tipă vrea doar să oprească prădăciunea şi să-şi obţină înapoi slujba, periclitată de zvonuri cum că e implicat în guns&drugs (chestie care va rămâne în aer, dar nu moare nimeni din cauza asta). Îşi face bagajul, îşi ia rămas bun de la nevastă şi porneşte pe urmele răufăcătorului, la multe state distanţă. Cu multă încredere în sine: „Dragă, e doar o tipă şi arată ca un hobbit. Mă duc să-l prind pe Bilbo”. Hahaha… Ţi-ai găsit?! Vorba lui Sartre, apropo de identităţi&stuff: Celălalt e infernul.

Doppelgängeriţa furăcioasă, uşor libidinoasă şi ultramitomană îl face KO în repetate rânduri pe bietul funcţionar de bancă. Dacă femeile ar exersa redutabila ei lovitură la mărul lui Adam, rata violurilor ar scădea cu 60%. (În plus, năzdrăvana rotunjoară face un incredibil de perfect şpagat – o fi fost trucaj?) Până la urmă, de voie, de nevoie, cei doi fac pact de neagresiune în încercarea de a scăpa de diferiţi urmăritori – nu foarte convingători, din păcate, dar asta nu înseamnă că road movie-ului îi lipseşte suspansul.

O fi sau nu rolul vieţii ei, Melissa montează un personaj dat naibii de complex pentru o comedie uşurică. De departe, bucata mea favorită e când se combină ea pentru o noapte cu un cowboy de proporţii similare cu ale ei. Sunt faze la care râzi până treci de următoarele faze haioase, iar la final te trezeşti cu restanţe la râs.

O comedie cinstită, fără sclifoseli, cu principalele atuuri în personajele principale, în punch line-urile bine gândite şi în câteva situaţii originale – suficient cât să pleci binedispus la final.

Notă: 8