Kick-Ass 2 – Liceu, cimitir al distracţiei noastre…

După acţiune cu moşuleţi care vor să rămână tineri (RED 2), am trecut la adolescenţi supereroi fără superputeri, pândiţi de dileme cu „ce-i bine şi ce nu” şi înfricoşaţi de un bau-bau care n-are ce căuta în filmul lor: „realitatea”.

K-A 2 începe cu un Dave (Kick-Ass) semiletargic, pe care Mindy (Hit-Girl) trebuie să-l repună pe linia de plutire a eroismului. Apoi, Mindy e cea care renunţă la toată treaba, iar Dave umblă după ea, s-o readucă la arme. Între timp, apar tot mai mulţi emuli, printre care şi Colonelul Stars and Stripes (Jim Carrey) cu al său câine-lup Eisenhower, antrenat să muşte de biluţe. Care colonel adună o gaşcă de avengerşi, „Justice Forever”. De partea cealaltă a baricadei îl avem pe autointitulatul Motherfucker, îmbrăcat în costumul bdsm al mă-sii, un villain cu potenţial, dar căruia nu i se dă suficient spaţiu de desfăşurare. El îşi face propria-i gaşcă (mai bine nu zic cum se numeşte), din care face parte odioasa Mother Russia, o – să-i zicem – persoană de sex feminin, pe lângă care van Damme îi pisică leşinată. MR are o bătălie absolut antologică cu nişte poliţişti într-o suburbie. Şi, evident, monstruoasa fiinţă va lupta cu the ultimate cuteness in the action, miss Hit-Girl. 

Aşa cum vă aşteptaţi, Hit-Girl rămâne vedeta show-ului. Cea mai simpatică vampiriţă evăr (v Let Me In), Chloë Grace Moretz îmbracă din nou costumul mov al dreptăţii. Doar că având în vedere că actriţa a mai crescut, au băgat-o pe (super)eroina ei la liceu – un episod lung şi nefericit -, tăvălind-o prin suficiente clişee de filme cu adolescenţi/-ente cât să-şi piardă din puterile cu care ne-a amuzat în K-A 1. Printre acestea, puterea inocenţei. Când auzi o puştoaică de 11 ani spunând unui infractor că-i taie penisul şi că i-l îndeasă pe gât poate fi funny – şi chiar este în contextul primului K-A. Acelaşi lucru, spus de o adolescentă de 15 ani, care deja măreşte pupilele la golănei, hm… E alt film. 

Pe de altă parte, toată discuţia dintre personaje pe ideea că „ăsta nu e film cu supereroi, e realitatea, în care nu există sequel-uri, odată ce-ai murit, eşti bun mort” nu face filmul mai interesant, mai „adânc”, mai „complex”, ci mai confuz. E inconfortabil să te situezi când în punctul de vedere al eroismului conştient, când  în cel inconştient, când în zona responsabilităţii, când în cea a violenţei gratuite. Amestecul insistent – şi extrem de stângaci – al dramei „reale” ameninţă să dizolve o lume creată cu trudă şi ceva imaginaţie. Sensul primului K-A mi se pare serios avariat.

Pe de altă parte, dacă-l scuturi de balastul şovăielilor ontologice şi etice semnalate mai sus, Kick-Ass 2 reuşeşte totuşi să-ţi livreze ce-ai aşteptat de la el: acţiune caligrafică, umor negru şi dialoguri obraznice.

Notă: 7