Killer Elite – De Niro, nu mai eşti asasinul care te ştiam!!!

Killer Elite – De Niro, nu mai eşti asasinul care te ştiam!!!

Faza nu e nici măcar caraghioasă: e tristă de-a dreptul. Ce-o fi fost în capul lor? Şi-or fi zis: hai să-i dăm lu’ Robbie rolul ăla, să aibă nişte bănuţi de cadouri, c-o fi vrând să-şi facă şi el Crăciunul cu nepoţeii… Şi uite aşa s-a trezit de Niro cu un rol de ciupalac fraer care dă de şase în timp ce băeţii de băeţi face S.A.S.-ul cu meşteşug. (Să nu exagerăm: îi mai servesc la fileu două bucăţi, să nu se zică în sală că aşa nedreptate nici în filme n-au văzut!)

Pe lângă că l-au scos de la înaintare, lăsându-l să lâncezească pensionăreşte, pe Al Capone, i-au dat lui Statham doi tovarăşi de bubuială no names in the movie business (doi sau trei? Sau patru? La cât de carne pentru tun sunt, ţi-e lene până să le reţii şi numărul…).

Şi rămâne singur Statham să se lupte cu fiorosul S.A.S. (societate pe acţiuni fără stăpân), rupând conştiincios oase, barosan cum îl ştim. Fincă ceva ciufuleală e în peliculă, măcar atâta să vezi.

În rest, textuleţul de pe cartonul de început nu l-am priceput de profund ce era: „lumea e în haos”, „criza economică continuă” etc. Şi care-i ilustrarea, că mi-a scăpat? Numa’ ciomăgeală cinstită şi nişte spionări uşor vetuste… Şi nu, nu e din cauză că treaba se petrece în anii 80.

Care anii 80?! Că în afară de mustăcioara lui Clive Owen şi vreo două-trei frizuri timide, cam nimic nu respiră anii 80, deci puteau să ne şi păcălească.

Ce m-a intrigat cel mai tare (ceea ce e bine, nu? Că cică mi-a pus să joace maimuţica cu tangere din creier), ce m-a intrigat a fost menţiunea că toată povestea s-ar baza pe fapte reale… Să-i credem pe cuvânt? Păi, să avem sorry, dar The Expendables mi se pare cam la fel de verosimil, zău… Sau e, cum zice în Burke and Hare: this is a true story, except for the parts that are not?

Şi apropo de, scuzaţi-mi paralela ofensatoare, The Expendables: măcar filmul cu Sly are umor. Killer Elite are atâta umor cât se laudă coca-cola light că are zahăr.

Măcar dramă dacă conţinea… Dar n-are cum, fincă oamenii nu ştiu ce vor. Se încearcă în vreo două locuri să umfle nişte motivaţii gen onoare, patriotism. Nu le iese.

Un film inutil. Pierdere de timp şi resurse.

nota_5Notă: 5 (ne place cum sare Statham cu tot cu scaun prin fereastră)

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult