Little Fockers – big movie f…ckers!

Care dintre voi vreţi să vă ardeţi rapid karma aveţi acum o şansă, cu condiţia să rezistaţi la Little Fockers, doar o oră jumate. Nu e deloc uşor să-i vezi pe de Niro şi Dustin Hoffman scălâmbăindu-se cu ţinuta teatrală forţată a unor deţinuţi dintr-un lagăr nazist care dau o reprezentaţie pentru amuzamentul conducerii.

Niciodată cei doi nu mi s-au părut amuzanţi în comedii, dar aici au întrecut orice limită a grotescului. Dustin îţi lasă impresia că mai mult i-ar plăcea să fie un sandwich-man cu o reclamă la un bistro vietnamez decât să fie în pielea lui Bernie Focker.

Comedia însăşi e obositor de sinistră şi faptul că adună cu lopata nume cunoscute în rolişoare de douăjde secunde mi se pare o gafă monumentală. De Niro şi Keitel probabil că nu s-au mai văzut pe platou de la Taxi Driver, dar în afară de un „ia uite, ce chestie, frate”, n-ai ce să comentezi. Rămâi pur şi simplu interzis de cât de low poa’ să ajungă tipii cu pricina. Şi asta, imediat după rolul puternic al lui de Niro din Stone…

Laura Dern? Hm… Preferata lui Lynch ori a dat în senilitate, ori are nevoie de cash, altfel nu-mi explic ce caută aici. Ea, cel puţin, n-are absolut niciun haz. Nu din vina ei, y compris.

Culmea, singura care e în elementul ei se întâmplă să fie Jessica Alba. Nu pare deloc derutată de personajul de Vacanţa Mare. În film, Alba e Andi Garcia, un nume care i-a costat pe producători bani frumoşi, implicându-l, cum era şi normal, şi pe Andy Garcia. Altă stupizenie.

Andi e vânzătoarea de Sustengo (un fel de Viagra pentru cardiaci), ispita lui Greg Focker, un Ben Stiller monocrom şi irita(n)t. Împreună, compun un halucinant schimb de replici sexuale irakiene în timp ce fac o clismă unui negru obez. Câh…

Jack (de Niro) are o inimă cardiacă (vorba lui nea Bachus) şi vrea să ştie dacă poate să-l lase pe Greg „naş” peste toţi. Dar ce îi cere e să facă exact ce făcea şi până atunci: să aibă grijă de familia proprie. Până la urmă, tot ce au personajele astea în comun e inconsistenţa motivaţiilor şi incoerenţa trăsăturilor.

Peste astea vin situaţiile stupefiante, în marea lor majoritate, pansexualiste şi gerontofile. Scena în care puştiul îl surprinde pe taică-su, Greg, injectându-i adrenalină în penis lui Jack, fiindcă acesta luase Sustengo, e piesa de rezistenţă, dacă mă înţelegeţi… Iar faza cu Greg tăindu-şi degetul în încercarea de a felia curcanul şi împroşcându-i pe toţi cu sânge este de antologie.

Filmul merită câte o Zmeură de aur la toate capitolele.