Only Lovers Left Alive – Poți să-ți și dai drumul la venă…

Only Lovers Left Alive – Poți să-ți și dai drumul la venă…

…Că vampirii pe nume Adam și Eve n-o să cadă în păcatul de a gusta din sângele tău plin de E-uri. În cel mai bun caz s-ar alege cu crampe nașpa și cu ceva kilograme în plus – cum e cazul Avei, sora lui Eve, interpretată de o Wasikowska deloc eterică, așa cum o știam, ba chiar plinuță față de cum era prin filmele trecute. Deși e cea mai tânără din gașcă, zvârluga e singura din vechea școală a lui Lestat, cu al său „God kills indiscriminately and so shall we”.

Este Adam (Tom Hiddleston) cel mai timid vampir evăr? Păi da, că-ți lasă impresia că dacă te faci cu un „măh” la el, bagă vreo trei secole de psihoterapie ca să scape de traumă. Pe deasupra, mai e și depresiv și cu gând suicidar. Cine n-ar fi, având în vedere că e căsătorit (de trei ori) cu aceeași tipă, de vreo două milenii?

Lăsând gluma deoparte, Adam și Eve sunt ilustrarea perfectă (și literală!) a sintagmei „iubire veșnică”. Deși mai stau despărțiți din când în când (și chatuiesc, ea cu aifonu’, el cu un laptop la care e conectat… un televizor de pe vremea lui JFK), e o duioșie între ei de care nu l-am crezut capabil pe Jarmusch s-o zugrăvească (dar iată c-o face). Cei doi își duc nemurirea cumpărând pe sub mână sânge nealterat (în circumstanțe, cel puțin în cazul lui, de un haz nebun), filozofând foarte serios și bârfind vechi cunoștințe despre care noi credeam una, și de fapt, se pare că e altcumva: Byron, mama lu’ Frankenstein etc. Printre altele aflăm că Adam i-a scris lui Schubert un cvintet de coarde, iar prietenul lor comun, Marlowe (da, acel Marlowe), jucat de John Hurt, e responsabil de piesele semnate „Shakespeare”. Își petrec ziua dormind în casa lui Adam, un fel de anticariat cu tot felul de goodies, iar noaptea hălăduie pe străzile unui Detroit care arată postapocaliptic (să fie așa și viză să am, că m-aș muta și mâine acolo). Copilăroși (cumpără bilete de avion pe numele Daisy Buchanan și Stephen Dedalus, lol), melancolici, nostalgici, generează o fascinație de o incredibilă intensitate. În acest context, referința la teoria cuantică a entanglementului sună ca o variantă modernă a mitului androginului.

Asta, până când apare gâsculița de soră a lui Eve, Ava, „rușinea familiei”, cum se spune, și lucrurile se nasolesc. Nu foarte tare, nu foarte mult, fiindcă Jarmusch rămâne consecvent cu sine în a crea povești în care nu se întâmplă mare lucru. Singura problemă pare a fi că, în cazul de față, scenariul, închis cu o concluzie surprinzătoare, nu mai lasă nicio portiță către Idee (ca în Ghost Dog, care poate fi considerat de aceeași factură). Jarmusch ne spune că nu trebuie să-l luăm în serios, că totul a fost un joc gratuit. Sau că tocmai prin această închidere, povestea celor doi rămâne ca un portret enigmatic, cu care noi („zombies”, cum ne numesc) nu vom putea niciodată comunica.

Vizual și sonor, filmul e covârșitor. Filmările din plonjeu cu camera rotindu-se, supraimpresiunile, extraordinarele cadre cu cei doi dormind într-o împletire de membre, toate impregnate de onirismul cu care ne-a obișnuit Jarmusch, ne amintesc că, uneori, cinematograful nu e numai poveste.

Deși, dintre ultimele filme ale lui Jarmusch, prefer Limits of Control, presimt că voi relua Only cât de curând, măcar și pe sărite.

nota_9Notă: 9

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult