ParaNorman – …poate or fi alţii, noi suntem ProNorman!

ParaNorman – …poate or fi alţii, noi suntem ProNorman!

Păi, fiindcă e un supersimpatic erou multi-D: copil cuminte, binecrescut, dă bineţe la toată fantoma pe stradă, fără să se rupă-n familiarisme cu nimeni, n-are stofă de salvatoru’ omenirii, n-are talente de necromancer, nu se răzvrăteşte, ba dimpotrivă, e cam blazat. Îşi vede de copilăria lui, cu filmele horror, pe care le comentează cu bunică-sa defunctă, trying to keep a low profile, dar fără să se ascundă ostentativ, ca tovarăşii lui Harry Potter. Ne place că n-are gagică la care să viseze şi care, în final să-l recompenseze într-un fel sau altul. Mă rog, şi freza lui.

E prima oară când Chris Butler, storyboard artist la Corpse Bride şi Coraline, trece de la planşă la cuvântul scris, dar o face bine spre foarte bine. Cel mai frumos exemplu e personajul lui Prenderghast, unchiul lui Norman, un omu’ străzii care vede şi el stafii şi care îi lasă micuţului o moştenire de care acesta s-ar dispensa cu mare plăcere: să continue ritualul prin care să ţină o vrăjitoare super a dreacu’ la distanţă de oamenii vii. Genială scena în care unchiul, deja mort, îşi face intrarea peste Norman… în WC. Ca să nu zic de delicios de scârboasa fază în care puştiul învaţă de la acesta prima limbă moartă – peste obraz.

Deci, erou de nevoie, până să ajungă la cotoroanţă, Norman are de înfruntat nişte zombilici de pe vremea colonizării, care se dovedesc a fi cu totul altceva decât se aşteaptă lumea de la ei să fie. Ironie după ironie.

În quest-ul său, Norman adună nişte neaveniţi care mai mult îl încurcă: Neil, al doilea discriminat din şcoală, pe motiv de exces de osânză, pitzipoanca de soră-sa, fratele lui Neil, culturistul cu creierul cât aluna şi Alvin, the king of the hill agramat şi oligofren. Clişee, o să ziceţi. Da, dar Butler cumva reuşeşte să se distanţeze ludic, ironic de ele.

Fără a fi un personaj sută-n sută original (îmi aminteşte de Nobody „Bod” Owens din Cartea cimitirului a lui Gaiman), Norman reuşeşte să se distanţeze la ani-lumină de toţi (super)eroii ultimelor blockbustere animate.

Atmosfera orăşelului de provincie populat de oameni mărunţi cu orgolii disproporţionate atunci când nu sunt pur şi simplu letargici, stupizi la modul dureros, dar nu caricaturizaţi excesiv, e iarăşi o creaţie demnă de interes. Până la urmă, unde bate morala filmului e că ăştia maturii sunt mai fără creier decât zombilăii. Butler nu mai oboseşte în a răsturna perspective, amuzându-se copios.

Voi osândiţi la viaţă veşnică, sus!

nota_85Notă: 8.5 (deşi are avertisment de 12, l-am testat pe nepotul meu, care are 8, şi e superOK)

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult