TNR Premium cu 2€/lună

  • N-ai bannere publicitare
  • Poți comenta la articole în site
  • Peste 70 de articole doar pentru abonați în fiecare lună
  • Susții cel mai important cotidian independent din România

Parker – Ce jaf…

Parker – Ce jaf…

…De film! Din categoria necruţătoarelor, care îţi bagă mâna în buzunar fără nicio jenă. Să-ţi lase vreo impresie/ emoţie/ întrebare în locu’ bănuţului? Hai că sunt şi obraznic, zău!

Dar să mă explic, poate e nevoie… Deci, avem Parker, spărgător texan (cel puţin în a doua parte, cu tot cu pălăria aferentă), care se lipeşte pe lângă nişte nervoşi (exact în aceeaşi stare de nervozitate, cu miiiici diferenţe, tot filmul), nervoşi costumaţi în clovni (amintindu-ne astfel de zicala: dacă-i clovn, ori sparge bănci, ori mănâncă copii), dau o lovitură modestă şi ar trebui să-şi ia gud bai reciproc. Doar că nervoşii cică: la mai mare, că băgăm bănuţu’ trudit acilea într-o spargere mai babană. Parker că nu, iese cu misunderstanding, ăştia îl lasă în şanţ, chipurile împuşcat în cap.

Parker, nici migrenă, hop pe urme la făptaşi: să le ia foşnitorii ce i se cuvin şi să le zică ba p-a mamii voastre, în general. Ăştia? Nici ei nu se lasă: trimit în urmă un psihopat, care sucombă după două apariţii – păi, te pui cu Statham, bro?! Fiindcă ei îşi dau seama într-un mod foarte interesant – după ce l-au împuşcat – că Parker de-l priveşti nu-i oricine, hehe, e dracu’ gol şi hai să facem pe noi de frică şi să-i simţim prezenţa şi când nu e prin preajmă. Iar paradoxal: cât e Parker de bazat, se pare că derbedeii se descurcă binişor şi fără el – a se vedea marea lovitură, care arată de ar râde şi grupa mică. Deci nu se ştie care a fost faza: îl luaseră de specialist sau de carne de tun? E doar una dintre nedumeriri…

Deşi e combinat c-o blondină subţirică (şi cvasiinexistentă în poveste), Parker o întâlneşte la drum de seară pe bootylicios Leslie, adică J Lo, care se va ţine de duru’ nostru ca pilitura după magnet şi va fi cam de inimă neagră tot filmul, până spre final, când va avea o bucurie, dar să nu zicem de ce. Că e prea penibil, nu de alta.

Jenny from the block (că-i sărmană şi cu datorii) e aici doar pe post de little helper, adevăratul ei rol fiind, v-aţi prins, să-şi arate posteriorul mult premiat. Care, de fapt, nu e pus în valoare – nici unghi, nici lumină, nici mişcare. Tot ce mi s-a părut interesant în faimoasa scenă în care Parker o pune să se dezbrace („să n-ai microfoane”, hahaha) e că pe perete atârnă peisajul veneţian al unui artist român (sau cel puţin seamănă ca tuşă mai mult decât ar trebui).

Când vezi Statham pe afiş, zici că iese cu tămbălău. Hm… După părerea mea, nici cafteala nu e aici de calitate (mult gore inutil, în schimb). Acţiunea e atât de previzibilă că am rămas chiar perplex (prognosticasem câteva twist-uri uşurele, care nici măcar alea nu s-au obosit să apară). Umor, ioc. Dialogurile frizează de multe ori glosolalia. Dar, cel mai grav: Parker e atât de neconvingător ca personaj, că te şi înduioşează. Codul lui etic de Robin Hood stă atârnat de el ca o etichetă de la magazin pe care ai uitat s-o scoţi. Şi de ce şi-au bătut joc de el punându-l să grăiască în texană?! Le-aş zice eu ceva de lama lui Occam…

Dacă spun că tot filmul e pistol cu apă, îi fac reclamă pozitivă.

J Lo poate mult mai mult, chiar şi în heist-uri. Recomand Out of Sight (1998), o plăcere de film, cu umor şi feeling, unde latineta chiar are chimie cu the bad guy, jucat de Clooney.

nota_45Notă: 4.5

Ne găsești și pe FacebookInstagram, TikTok și YouTube.

Comentarii 0 comentarii

Joburi Disponibile

Poate vrei sa vezi si

Rubrica lui Ovi