Penguins of Madagascar – Made in China

…Adică, o imitație stângace a ceea ce știm noi din M-urile unde erau doar personaje secundare. Diluați într-o poveste care fentează cam tot farmecul distinct cu care eram obișnuiți, frăculeții scot parcă mai puține poante memorabile decât în aparițiile lor episodice.

Orfan adoptat de Kowalski & Skipper & Rico, Private a împlinit 10 ani, ocazie cu care șmecherașii pun de-o spargere la cea mai bine păzită trezorerie, unde, trec pe lângă munții de lingouri și se opresc în fața unui automat de pufuleți cu brânză: acolo e cadoul răcanului. Începe frumos… „Misiunea” „elitei elitelor” e perturbată de apariția villain-ului, un caracatiț cu oftică pe pinguini, fiindcă, once upon a time, ăștia i-au furat spectatorii de la zoo, lăsându-l șomer. Pe lângă că e ușor falsă (fiindcă derbedeii alb-negri sunt niște duri în învelișuri cute, deci n-ar fi trecut mult până să-și dezvăluie natura rebelă), povestea lui Dave este supărător de asemănătoare cu a papagalului Nigel din seria Rio (și cu a altor n antagoniști de pretutindeni). Pinguinii noștri meritau un oponent (mai) original.

În peripețiile lor – mai mult sub val decât deasupra – amatorii de pufuleți întâlnesc squadul condus de Classified, un husky atât de insipid, atât de suspect de lipsit de orice haz, încât te aștepți ca, prin compensație, să se transforme la un moment dat într-o dihanie care să-i dea rușine octopusului.  (Duamneee, Cumberbatch, cu cât te-au plătit să pui voce pe rolul ăsta??!!) Și, în general, personajele sunt mult prea cuminți, mult prea dietetice – cum excepția unui amărât de greiere, aproape nimic nu-ți gâdilă mai profund simțul umorului. Nimic subversiv. Ca să nu spun că apar gaguri răsuflate, gen Private: „Look, a button!”, ceilalți: „Don’t!”. Hai, măăăh…

Ideea e cam următoarea: the cuteness are un preț, iar posesorii lui trebuie să-l plătească. Ceea ce îi transpune pe pinguini într-o postură pasivă, de victime hăituite – cam aiurea pentru începutul unei subfrancize (că sigur asta se dorește).

Distribuția mai salvează din dezastru: Malkovich (Dave) nuanțează pe cât posibil un rol condamnat la anonimitate, iar pinguinii sunt destul de distincți. Apoi, într-un scenariu previzibil și fără revelații notabile, acțiunea (cu urmăriri presărate de microevenimente drăgălașe) e singura care strălucește.

Ce să zic… Dezamăgitor. În așteptarea unui sequel în care să le vedem exploatate cum se cuvine, le spun înaripatelor: Just smile and wave, boys!

Notă: 6