RED 2 – Acţiunea, noua viagra?

Greu de ucis, uşor de plictisit… Ceva nu-i în regulă cu Brucy în noul RED. Deşi i se încinge ţeava de cât trage, deşi se încaieră cu un monstru marţial precum Byung-hun Lee, the last man standing al action-ului nu pare în apele lui. O fi de la fusul orar? O fi de la prezenţa lui Malkovich (a cărui vervă întrece orice aşteptări), o fi vreun frison între el şi simpatica Mary-Louise Parker? (O fi adevărat că a împuşcat – în viaţa reală – o albină care o deranja pe ierboloagă, insecta fiind la câţiva cm de buclele tipei?)

În fine, dacă Willis e cam apatic – şi montajul ciopârţit arată clar că die hard nu se prea oboseşte nici cu acţiunea -, în schimb, restul distribuţiei face reclamă indirectă la gerovital. Pregătiţi-vă să vedeţi un Hopkins care se distrează ca o tonă de studenţi americani la spring break. Şi o Helen Mirren aproape sexy cât e de a dreaq. Şi, oh my, o Catherine Zeta-Jones de te ia cu alte alea.

Orice sinopsis ar fi inutil, că, în esenţă, e cam despre acelaşi lucru ca în alte jdemii de filme de gen: toată floarea cea vestită a întregului apus şi nu numai e pe urmele lor, în timp ce ei tre să-şi salveze fundurile şi/sau ceva de proporţii mai mari. Aşa cum le şade bine, protagoniştii şi antagoniştii mai schimbă echipa din când în când.

Poate că scenariul nu depăşeşte nivelul unui Spy Kids, dar e suficient de mobilizator, aranjând chiar şi nişte răsturnări de situaţie. Atâta vreme cât nu se ia în serios, e fun. Şi cum ar putea să se ia în serios, când ideea/morala ar fi cam următoarea: te vizitează bătrâneţea? Dă-i o bazooka între dinţi, caută o promoţie la belele. Sau, în particular: relaţia cu bătrânica ta a ajuns bat-o rutina? Se recomandă acţiune.

Desigur, ar fi putut să-l exploateze mai bine pe Lee, care prea e de papagal. (Dar cum i-a bătut el pe miliţienii ruşi cu uşa de la frigider ne-a plăcut.) De asemenea, Malkovich, în ciuda entuziasmului, nu mai e superparanoicul you-cannot-trust-the-system-dude din primul RED. (Şi cum îşi făcea el intrarea în scenă ieşind dintr-un tufiş c-o arbaletă în mână, hahaha…)

M-am surprins râzând de câteva ori şi la 2. E un plus. Sarah (Mary-Louise Parker) seducând diferiţi recalcitranţi şi obţinând rezultate acolo unde nu merge cu tortura? Glume infantile, dar puse în scenă adorabil.

Nu-i film să faci pasiune pentru el, dar e amuzant. Aşa, de vacanţă.

Notă: 7