RED – pensionari greu de ucis!!!

RED – pensionari greu de ucis!!!

Am trăit s-o vedem şi pe asta: Bruce Willis în rol de pensionar! Hrănind un fruct de avocado. Ha. Conversând telefono-platonic cu – era să zic „o puştioaică”. Doar că am răsfoit un pic imdb-ul şi „copila”, în persoana lui Mary-Louise Parker, are 46 de ani!

Şi cum îşi chibzuieşte el vieţişoara-i aşezată, keeping low profile, hop şi o hoardă de mascaţi, care îi fac căsuţa sită. M-am întrebat de ce vecinii nu reacţionează în niciun fel şi mi-am răspuns singur că probabil se uitau la un film cu Bruce Willis, şi ori au crezut că împuşcăturile se aud din boxe, ori pur şi simplu nu s-au deranjat.

Brucy n-a mai răpit o gagică de la 12 Monkeys încoace. Madeleine Stowe şi Parker sunt cam acelaşi tip de brunetă sensibilă cu priviri de căprioară, aşa că s-ar putea să aveţi un déjà vu. Doar că Sarah Ross (Parker) e mai cuminte, nu face figuri decât la început şi nu încearcă să-l convingă pe Moses (Willis) că e nebun. Şi nici nu prea are când: ori are o bandă adezivă pe gură, ori e târâtă prin iureşul încăierărilor. Păcat, relaţia lor putea fi una mai dezvoltată. Prea îi cedează repede şi o dă în admiraţie, ca să rămână în nota asta de extaz admirativ până la final. Dar să iertăm, filmul e suficient de alert şi entertaining ca să trecem peste mici probleme. Şi jucat meseriaş. Pensionarii Bruce, Malkovitch, Morgan Freeman, Helen Mirren o pun de o simbioză entuziastă cum rar găseşti în ultima vreme. Iar „puştanca” Mary-Louise chiar e o revelaţie pentru mine. (N-am urmărit Weeds, dar s-ar putea să-mi fac timp.)

Ei toţi sunt vânaţi de un CIA încăput pe mâna unui şmecher. Doar că agenţia nu ştie who are they messing with: foşti agenţi de top, acum just RED, adică retired extremely dangerous. (Asta fiindcă americanii habar n-au încă de pensionarii noştri, pericolele pe care aceştia le înfruntă zilnic şi stilurile de luptă specifice: cu sacoşa de piaţă şi pancarta.) Plotul e subţirel, acţiunea bunicică (faza cum iese Bruce, un pic nervos, din maşina care se învârte pe loc, chiar e periculoasă), dialogurile, iarăşi, drăguţe.

Dacă personajul lui Morgan Freeman e mai mult de umplutură, în schimb cel al lui Malkovitch e chiar OK: tipul de you-cannot-trust-the-system, paranoic la modul că-ţi trage un glonţ în ceafă dacă tuşeşti lângă el. Helen Mirren e simpatică şi ea, chiar dacă nu foarte convingătoare.

Red e comedie cu spioni uşurică, dar merge – mai ales dacă o compari cu ce ai pe ecrane acum. Dar pe cartea de vizită a lui Schwentke rămâne în continuare tot primul film făcut după ce nemţii l-au trimis la naiba iar el a ajuns la Hollywood: Flightplan, foarte underrated, dar, după mine, unul dintre cele mai solide thriller-uri făcute vreodată.

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult