Relatos salvajes (2014) – Răzbunarea-i arma. Punct

Răzbunare! De șase ori, răzbunare! Luați și descărcați-vă nervii catharctic, oameni buni! Luați și râdeți cu toți dinții, că e rost de comedie neagră ca câinele rău în cerul gurii (da’ nu vă luați de cacofonia mea, că…)! 

Argentinianul Damián Szifrón, autorul delicioasei antologii de șase povești „exemplare”, nu se complică cu introduceri, să trăiască acțiunea. Sânge latin, intră direct în conflict, răvășește vieți, le întoarce pe dos și extrage morală copioasă. Nici nu începe genericul, că ne aflăm într-un avion, în care pasagerii trăiesc, cu stupoare crescândă, o maximă „coincidență”: cu toții îl cunosc pe Pasternak, iar asta nu-i deloc a bună (probabil, fiindcă nu e vorba de scriitorul rus cu același nume). Imediat după generic, o tânără ospătăriță se află față în față cu omul care i-a distrus viața și are o unică ocazie să… Apoi, pe autostradă, un Audi-st îi arată degetul mijlociu unui „țăran” rablagiu și se lasă cu ba p-a mă-tii într-un mod care amintește de Tarantino. Victimă a tehnicii „bulgărele de zăpadă”, un pirotehnist trăiește o situație similară cu cea a personajului lui Michael Douglas în Falling Down din 1993 (un film pe care vi-l recomand). Un tată încearcă să-și scape fiul de pușcărie, iar noi avem niște răsturnări de situație, și ultima pastilă, cea mai puțin ofertantă ca temă, este bomboana de pe tort, fiindcă ne aflăm la o nuntă, cu un cuplu (inițial) prea fericit ca să nu se întâmple megadezastru (trash the dress de alt gen). Ultimul filmuleț e o bijuterie din toate punctele de vedere. 

Suflete catapultate din liniștea cotidiană în situații-limită, descoperindu-și o latură/ mai multe despre care probabil habar n-aveau, umflate de orgolii mai mult sau mai puțin absurde, își concediază rațiunea și se lasă în voia hybris-ului, așa cum îi șade bine omului, în general. Că noi nu mergem la cinema să urmărim colocvii pe teme civice, vrem emoție. Și ce emoție mai faină e alta decât să-i dai un cap în gură unuia care te-a înjurat? De la Medeea lui Euripide încoace, trecând prin Hamlet și ajungând la inegalabila trilogie a lui Chan-wook Park (Sympathy for Mr. Vengeance, Oldboy, Sympathy for Lady Vengeance), nimic nu încântă mai mult ca o răzbunare bine alcătuită. 

Palpitantă, juicy, incredibil de bine jucată, cu pasiune pentru detalii, seria Relatos salvajes e such a treat, pentru cinesseuri, cinefili, cinemani și alte categorii de cine-. 

Notă: 8.5