ricki-and-the-flash-433904l.jpg WTF was that... Ne-a cântat Meryl Streep din repertortiul internațional. Tom Petty, Bruce Springsteen, Pink și... Lady Gaga. Nimic din ce mi-aș pune în playlist, dar, în fine, trecem mai departe. Care mai departe? 

Bun. Să încercăm un sinopsis – task aproape imposibil având în vedere că ceea ce ar fi trebuit să fie the inciting incident e anulat de restul scenariului, iar climax-ul a fost probabil înlocuit cu vreo melodie (care dintre ele, sunt curios). 

Deci, avem figură pitorească întruchipată de Meryl Streep: vreo 30 de pirsuri în urechi, tatuaje stupide, codițe de fetișcană și șmecherească (pentru anii 70) freză în ochi, ca să mai acopere din riduri, iar fardul e cel mai tare. Dar trebuie să înțelegem că, în ciuda înfățișării grotești, tipa încă are succes la flăcăi – mai ales ăia mai tomnatici, precum fostu’, suspină la farmecele ei. În timpul săptămânii, Ricki lucrează ca vânzătoare la un supermarket (pretext să băgăm un șefuleț de raion complexat care-i freacă ridichea), iar în week-end cântă cover-uri într-un club mititel, unde toată lumea o iubește. (Inevitabil, mai târziu aflăm că a avut și album original. Dar stați liniștiți, n-avem povestea renașterii din propria cenușă. Dar cum spuneam, n-avem poveste deloc.) Și cum o duce așa în mediocritatea ei, iată că e sunată de fostul soț, că Julie a lor e în prag de divorț și că poate prezența mamei (altfel, oaia neagră a familiei) i-ar face bine. Ricki vine cu inima-ndoită, că să nu dea ochii cu noua nevastă a lui Pete, că prea e frumoasă și cu toate țiglele pe casă – spre deosebire de propria-i persoană. Spre ușurarea ei, aia e plecată, așa că are timp să se „ocupe” de progenitură (jucată de Mammie Gummer, fiica lui Streep). Care face așa urât, că te sperii. Nu prea știi când și – mai ales – dacă să râzi. Ce să faci, înghiți „originalitatea” și treci mai departe. Care mai departe? 

Aici deja chiar te lași bătut. Nu știi dacă prima (și ultima, de fapt) încercare de a-și salva fata (de la ce?) și de a-și salva propriul suflet de mamă păcătoasă care și-a părăsit copiii ca s-o dea pe rock a fost încununată de succes sau nu. Chestia e că Ricki se întoarce în bărulețul ei transformată doar în sensul că are (mai mult) chef de tăvăleală (nu-i iertăm că ne-au arătat-o pe Streep în prosop, dar apreciem că n-au arătat partida de sex). Și iată că mai vine o provocare: să participe la nunta fiului ei cel nongay (că mai are unu’, gay), noțiunea de nuntă de ultraecologiști vegani snobi fiind singura chestie interesantă din tot filmul (pe lângă frigiderul cât o debara măricică). 

O dramedy total lipsită de conflict (interior/ exterior), din care nu înțelegi nimic, în care nimeni nu învață nimic, cu atât mai puțin Ricki. Cu personaje dubioase în sensul rău, fiindcă nu știi care sunt trăsăturile dominante și care cele secundare, ce e intenționat oribil și ce doar scăpare, cu dialoguri care nu duc nicăieri (ca să vezi „realism”), cu o tentativă de comic de maniere. Relațiile între actanți sunt și ele praf: între fiica prea serioasă și mama flușturatică nu apar reacții chimice notabile. (Singura relație mai degajată – și, ca atare, cu ceva farmec – dintr-un noian de patetism insuportabil, este cea dintre cântăcioasă și barmanul Daniel.) 

Nici nu știu care e mai antipatic din toată povestea asta: pudelul, fiica bipolară cu privire de kapo, snobul de tată sau mama Ricki, rockeriță (sexa-, septa-, octo-genară?), cu personalitate labilă și parcă mândrindu-se cu asta?

(Aproximativ) spoiler alert. Nunta e ultima ispravă din film și cel mai leneș și neghiob deznodământ ever. What? S-a terminat? O, nu! O, daaaa!


Notă: 4 

nota_4.jpg



Nea Costel, drojdier:

“Până şi eu mă trezesc pe 26 mai ca să merg la vot! N-ai nicio scuză dacă stai acasă!”

Scris de Stefan | Wednesday, 09.09.2015 15:19 Cronica de film

National Cinematografic