Rise of the Guardians – Care ţi-e cald cu toţi dinţii-n gură?

Rise of the Guardians – Care ţi-e cald cu toţi dinţii-n gură?

N-ai ceva şi pentru Zâna Măseluţă? Dacă ai şti cum se udă la vederea unui amărât de premolar, zău că i-ai da şi colţii lui Rex, chit că-ţi scade respectu’-n cartier…

Deci, ca să ştii purul adevăr despre traficul cu dinţişori de copii, fii atent(ă) aici: se insinuează Moş Ene în dormitor, dă cu nişte praf care aduce a aurolac, de au ăştia micii nişte vise să tot viseze, apoi apare una dintre subalternele Măseluţei şi haţ! dintele de lapte de sub pernă… Complicitate pe faţă!

Doar că nu le merge la nesfârşit: intervine Bau-bau (care are o faţă leit Na’vi) şi zice „Atât!”, gata cu halucinogenele, tre să-i readucem p-ăi mici la realitate, care e de coşmar, între noi fie vorba. Şi strânge oşteni fără număr fără număr (că a avut şi timp, din Evul Mediu încoace, când oamenii chiar ştiau ce-i ăla un coşmar adevărat).

Ăştilalţi? De fapt, iniţial sunt patru: Iepurele de Paşti (care e total altcumva decât ăla drăgălaş de-l ştii din pozele cu cozonaci şi ouă roşii), Moş Crăciun (care e tatuat cu „nice” şi „naughty”), Zâna stomatologă şi Ene, care Ene, pe cât de mic, sfios şi mutulică îl vezi, te joacă în picioare dacă-l superi. Şi că nu erau de ajuns, mai intră în gaşcă şi eroul principal – Jack Frost, care habar n-are cine e, dar ascultă de Omul din Lună (pe respectivul, şeful la toţi, l-am dat în urmărire generală, dar se ascunde misterios, aşa, şi nu ştii de un’ să-l iei).

Miza? Care strânge mai multă credinţă de la naivii ăia mici. E o variantă a genialei idei a lui Neil Gaiman din Zei americani: or fi ei, zeii, jmecheri cu superpauărsuri, dar au o problemă: dacă nu mai crezi în ei, crapă.

Rise of the Guardians a fost comparat cu The Avengers pe bună dreptate, dar armătura filmului e alta. Dacă ar mai fi trăit, Joseph Campbell l-ar fi menţionat la loc de frunte printre exemplele de hero’s journey. Are bifate aproape toate punctele şi subpunctele aventurii eroului pur.

Jack Frost se trezeşte în debutul filmului plutind în apă fix ca Bourne la început de Identity şi de Legacy: nice. Mr. Gheţuş nu ştie pe ce lume e vreo câteva sute de ani, timp în care îngheaţă tot ce apucă. E singur şi e trist că nu-l văd copiii. Doar că vine şi rostul: e înrolat împotriva lui Bau-bau. Here we go…

Sunt multe chestii mişto aici: autoportretul pe care şi-l zugrăveşte Moş Crăciun, desfăcând matrioşce, e o mică bijuterie motivaţională, Iepurele (cu glasul lui Hugh Jackman) e supermeseriaş (se dă pe rabbit hole) şi sunt tot felul de gimmicks nostime (jucăriile sunt făcute nu de elfi, ci de yeti).

Ce-i drept, mie mi-a rămas o mare parte din simpatie la elfi: total acoperiţi (mai puţin faţa şi urechile) de pălărioare ţuguiate cu clopoţei, necăjiţi, depresivi, copilăroşi şi răutăcioşi. I-aş băga în concurs la cele mai simpatice personaje secundare, chiar dacă n-au o poveste a lor, ca pinguinii din Madagascar.

Deşi cu ceva probleme la scenariu (nu dau exemple, să nu fiu spoileristic), deşi are cam puţin umor, celelalte calităţi – şi mai ales entuziasmul care îl însufleţeşte de la cap la coadă – compensează din plin. Celor mici o să le placă. De asemenea, şi adulţilor pe care încă nu i-a invadat total cinismul.

P.S. Nu înţeleg nici dacă mă duci la dentist de trei ori pe săptămână ce-i cu Omul din Lună (o fi urmând vreun sequel?). Oare faptul că filmul a fost lansat la noi ieri, pe lună plină… să aibă vreo legătură? Ha…

nota_9Notă: 9 (e o adevărată experienţă, trebuie văzut în sală, 3D)

Poate vrei sa vezi si

Vezi mai mult