Rise of the Planet of the Apes – Pe timpuri, maimuţele erau mai inteligente!!!

Nobile gorile, Înţelepţi urangutani, Subtili cimpanzei, O, maimuţe! Îngăduiţi unui om să se adreseze vouă… (Asta, ca să încep şi io ca Ulysse Merou, tristu’ care a nimerit pe planeta originală a maimuţelor, aia a lui Pierre Boulle, acum juma’ de secol).

Deci, fârtatele voastre de acum 50 de ani, de pe adevărata planetă a maimuţelor, n-aveau nevoie de steroizi pentru creier ca să dea cu asupritorii de pământ şi să-i bată la şah! Era suficientă un pic de stimulare cu electrozi.

Rise este povestea unui scientist care vrea să-şi însănătoşească tatăl bolnav de… cum îi spune la boala aia, c-am uitat… Şi experimentează pe maimuţele. Şi, ghici ce se întâmplă? Aţi ghicit! Maimuţele îşi amintesc că e mai primele pe aci ca omu’ şi-i sare la gâtlej, că el de ce are aer condiţionat şi ele nu?! Mai precis, cu ajutorul uneia dintre ele – beneficiară de tratament. Care începe să şi glăsuiască. Ce mai… Maimuţoiu’ mai avea un pic şi le zicea la hairless bitches: „Aveţi grijă cum vorbiţi, bueeeeeiiii, că acu’ vă despart în silabe, să moară limba engleză dă văd mint!”

Numele lui, Caesar, n-are legătură cu căţelul-covoraş din reclamă, ci, v-aţi prins, cu marele conducător din antichitate. Este un adevărat Alexandru Maimudon, căruia generaţiile următoare de primate o să-i facă ditai monumentul.

Boring. Asta putea să-şi închipuie orice elev de gimnaziu citind cartea lui Boulle. Vrem scenariu original!

Fiindcă avem tone de filme cu maimuţe înstăpânite pe Pământ, avem şi termeni de comparaţie. Care nu-s deloc îmbucurători pentru Rise. Şi dăm un singur exemplu…

Planet of the Apes al lui Tim Burton (2001), cu toată depărtarea lui de povestea originală, este superior acestei noi maimuţăreli din toate punctele de vedere, inclusiv sub raport vizual. Maimuţele lui Burton sunt mult mai veridice decât 3D-urile şi CGI-ul din 2011, care nu fac decât să dea un aer straniu, ireal şi neverosimil poveştii. La Burton avem aventură, aici avem o serie de secvenţe într-o înlănţuire previzibilă şi anostă. (Ca să nu zic de faze gen: veterinara de gagică a scientistului e cu el de 5 ani, se lovy lovy, dar ea află abia peste 5 ani de ce maimuţa-i aşa de superioară, aşa, fără să întrebe…)

La Burton avem umor, avem joc. (E drept, o mai avem şi pe Estella Warren sumar îmbrăcată, dar să ne păstrăm obiectivitatea…) E departe de a fi cel mai bun Burton, dar cred că e cea mai bună planetă a maimuţelor. Singura scenă memorabilă din Rise e celebrul citat cu gorila care sare pe elicopter.

Că fanii o să ţipe: păi, normal că e previzibil, că avem de-a face cu un prequel, doar ştim că, în urma unor experimente, botoasele cu patru mânuţe au început să sclipească a inteligenţă şi au preluat controlu’… Da, dar mai ştim că scenariştii de la Hollywood sunt plătiţi să facă poveşti proaspete, damn it.